Am o violetă albă căreia îi e puțin rău. E feștelită ca o bucată de hârtie pe care ai scris ceva ce nu ai mai avut curaj să arăți și apoi ai aruncat-o la coș, să scapi de dovezi. Frunzulițele ei verzi și cărnoase sunt acum plăpânde și unele au devenit galben-maronii. Încerc din răsputeri … Mai mult Florilor li se vorbește-n șoaptă
Răspuns corect: cât de super vrei tu să devină! Și când vrei… ehe! Se făcea că era încă februarie când am plecat spre serviciu și-am văzut prima floricică de corcoduș în pomul de la colțul străzii mele. Am mângâiat-o cu privirea, am fotografiat-o și m-am rugat să nu vină gerul să scuture pomii. Pentru că, … Mai mult Cât de super poate fi o primăvară?
Întotdeauna am mers pe ideea că „asta nu mi se poate întâmpla mie”, iar când spun „asta”, mă refer la lucrurile bune. Indiferent despre ce ar fi fost vorba, premiul concursului la care participam, băiatul pe care îl plăceam, nota maximă la un examen, până și când plecam într-un concediu nu eram pe deplin liniștită … Mai mult Încredere
Era 1 ianuarie. Prima zi din an ieșea din scenă cu un apus fabulos, cu norișori mici în zeci de nuanțe de portocaliu și roz. Aruncasem pe mine la întâmplare geaca roz, fularul roșu corai și căciulița albă cu moț, de parcă aș fi știut că mă voi încadra perfect în peisaj. Era cald și … Mai mult Revedere în nuanțe de apus
Mama lucra la un magazin alimentar. Eu eram în clasa a cincea și, după ore, mergeam uneori să o aștept până închidea. În seara aceea de decembrie, cu nori pufoși și zăpadă cernută parcă la comandă peste oraș, am ajuns amândouă acasă îmbujorate şi vesele. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să pornesc … Mai mult O stare
La început a fost lava cake. Se făcea că era o seară de week-end, într-un noiembrie ploios. Ploua, dar nu mărunțel, cum plouă toamna. Ploua cu tunete și fulgere, iar picăturile mari loveau cu furie în geamurile mele. În casă era cald și mirosea a ciocolată. Mi se făcuse poftă de ceva dulce și m-am … Mai mult Ceva dulce #bundetot
N-am fost fetița tipică, delicată, cu cosițe aurii și fluturat sfios din gene. Am fost precum un băiețel, tunsă scurt, julită-n genunchi și certăreață. Urlățica mi se spunea și vai de pielea cui se lega de mine. În sufletul meu, de fapt, eram prințesă, eram zână, eram păpușă. Eram de o timiditate exagerată, știu: paradoxurile … Mai mult Visam să fiu păpușă
„O să-mi gătești?”, m-a întrebat direct, la prima întâlnire, după primul sărut, ținându-mă în brațe. M-a fixat cu privirea sa ciocolatie și a pus întrebarea din senin. Blackout. Beznă. Sigur că i-aș găti, dar „hai să ne mai ținem de mână până la asemenea subiecte intime”, m-am gândit. Nu eram obișnuită cu o astfel de … Mai mult Cum să îl cucerești. Rețetă simplă
Mi-am schimbat locul de muncă în momentul în care mi s-a umplut paharul. Salariul era mic, volumul de muncă era peste puterile omenești, respectul față de angajat era inexistent. Era al doilea job de când mă mutasem și deja auzeam sunetul picăturii cum îmi umplea paharul răbdării. Până în ziua de Ajun, când directorul și … Mai mult Prin oameni
Întâi am făcut câteva ore de condus cu un instructor, pentru că trecerea de la un oraș-furnică la un oraș-furnicar era ceva ce mă obosea și mă speria deopotrivă. Știam să conduc, dar orașul meu natal are trei străzi și două stopuri, până și cel mai neexperimentat șofer s-ar fi descurcat. Apoi am adus mașina. … Mai mult Ritual
bibelou.wordpress.com 