Eu sunt prințesa procrastinării. Amân lucrurile până în punctul în care ori le fac acum, ori explodează planeta, ori și-a făcut cineva milă de mine și nu mai e nevoie să le fac eu. Sunt acel om care se trezește cu două ore mai devreme doar ca să aibă timp să lenevească un pic înainte … Mai mult Prințesa procrastinării
Primul an în care gătesc singură mâncarea pentru Paște. N-am emoții, de ce aș avea? Sunt doar foarte nedumerită. Nu, că știu și meniul, dar mă tot gândesc dacă e bine ce fac sau ar trebui să gătesc ceva mai tradițional. Dar apoi mă gândesc: „am mâncat eu vreodată mâncare tradițională de Paște din dorință … Mai mult Tradiţia începe cu mine
Se spune că fiecare șut e un pas înainte, dar acum depinde și cum te prinde acel șut. Dacă te prinde bine, faci un salt elegant în față. Ca un iepuraș, dar mai rafinat. Pe mine m-au prins șuturile numai pe picior greșit și în loc de pas înainte am făcut unul în lateral, am … Mai mult Farmecul celor 32 de ani
Mă trezesc uneori speriată, în sunet de „porumbelu’ cu sărică, sa pape și nenea Gică!”, dar nu pentru că m-ar deranja neapărat scandările astea ultra intelectuale de pe plajă, ci mai degrabă pentru că în vis sigur nu am costumul de baie pe mine sau mă urmărește vreun delfin ucigaș pe plajă sau vine valu’ … Mai mult Dragă mare, mă primești?
Veneam de la serviciu la ora 18, în fiara soarelui, și simțeam cum mi se topea și pielea de pe mine. Peste 40 de grade la nivelul asfaltului, aproape la fel de multe în aer. Trotuarul amenința să-mi ia prizoniere sandalele cu talpă subțire. Eram ca un zombie dornic de un pahar mare, mare, mare … Mai mult Piscina am găsit-o, acum să vină vara!
Văd doi ochi care-mi zâmbesc senini într-o fotografie. Îi simt și azi cum se umpleau de stele. Mă uit în oglindă și-i văd stinși. Îmi exersez zâmbetul, poate așa reușesc să readuc luminițele din privire. Colțurile gurii se ridică ușor, dar colțurile ochilor rămân căzute… iar stelele stinse. Ochii sunt pe jumătate închiși, nu mai … Mai mult Stins
Pe mine m-a învățat mama să citesc când aveam vreo 6 ani. Știu, acum copiii citesc de la 3, în română, engleză și învață și o altă limbă străină seara, ca lectură ușoară. Dar na, pe vremea mea (ce bătrână mă simt!), erai un mic geniu dacă știai să citești înainte să intri în clasa-ntâi. … Mai mult Amintirea unei lumi de basm
Primul obiect pe care l-am comandat vreodată online a fost un pulover. Un cardigan, mai exact. Nu știu de ce l-am luat mov, mie nu mi-a plăcut niciodată movul. Dar mi-a plăcut și l-am purtat ani de zile, iar când nu l-am mai purtat în oraș l-am purtat în casă încă vreo cinci ani. Îmi … Mai mult E timpul pentru negocieri
Există o femeie care ar trebui să se apropie, pentru orice om, de importanţa pe care o are propria mamă. Ca sentiment. Acea femeie e soacra. Câteva sprâncene sunt sigură că se vor ridica, dar eu nu văd relaţia cu soacra aşa cum e prezentată în filme și bancuri. Da, e amuzant, dar real vorbind, … Mai mult Cel mai de preț cadou
„O căbănuță la munte” – auzeam tot timpul în preajma sărbătorilor de iarnă. Toți cunoscuții mei plecau în cuplu sau în gașcă la munte, la o căbănuță. Eu n-am mers niciodată, dar îmi imaginam căsuțele simple, din lemn, înconjurate de brazi. Erau ninse, dar înăuntru era cald și bine, iar oamenii erau veseli, mâncau cozonac … Mai mult La mine-n casă e cald și sărbătoare
