Am udat plantele, am ieșit, am încuiat ușa și am plecat cu sufletul strâns, conștientă că va trece o vreme până voi reveni. A fost ultima mea zi de muncă înainte să se declanșeze toată nebunia asta ca un vis urât pe care îl avem cu toții. Acum… fără pomi înfloriți, fără miros de narcise, … Mai mult Acasă
Acum nu pot decât să mă gândesc. Să mă întreb. Cum ar fi dacă ar fi? Când începi o școală de șoferi nu te gândești decât la cum să înveți mai mult, mai bine și mai repede, cum să iei permisul și visezi la ziua în care vei putea circula fericit cu propria mașină. Ceea … Mai mult Unde se termină teama
Eu cred în zodii. Eu cred în numere. Eu cred în pietre pentru zodii, superstiții și tot felul de lucruri în care tu nu crezi. Eu simt ce tu nu simți, eu visez, eu văd chiar și ce nu se vede cu ochiul liber. Eu sunt cel mai ciudat semn al zodiacului și o recunosc … Mai mult Sunt Scorpion, tu ce superputere ai?
„Calma, mi vida con calma, que nada hace falta… vamos pa’ la playa, pa’ curarte el alma…” – ascultam asta în timp ce îmi rodeam unghiile (în gând, că erau prea frumoase să le stric astfel) încercând să găsesc o soluție pentru a-mi potoli dorul de mare. Dar era ca și cum ai încerca să … Mai mult Iar și iar pe litoralul românesc
Sunt un om impulsiv. Așa am fost mereu, cu piciorul meu neliniștit care bate ritmic podeaua, făcându-mă să strig „Acum!”. Însă… crescând, dezvoltându-se, corectându-se, cu ajutor, sfaturi și multă iubire, omul poate învăța să aștepte. Nimic nu se construiește și nimic nu se obține peste noapte decât dacă ești Dumnezeu. Și nu ești. Astfel am … Mai mult Calm
Se-ntâmplă. Nu des, dar se-ntâmplă să rămân singură acasă și asta e o dramă. Dramă pentru că de obicei mor de foame și alerg de colo colo ca un zombie nemâncat și irascibil, dar o dramă și pentru că nu are cine să-mi asculte poveștile. S-a întâmplat o dată, s-a întâmplat de două ori, până … Mai mult Singură acasă | Jurnal de nepricepută
Am observat pe tejghea obiectul, dar n-am mai apucat să o strig pe doamnă, că s-a pierdut numaidecât în mulțime. Ei… mai vine ea. E clientă fidelă. M-am apropiat de micul obiect cu gândul de a-l depozita în coșulețul special destinat lucrurilor uitate prin magazin. De-a lungul timpului, doar elefanți n-am avut pe-acolo, că-n rest … Mai mult Povestea pixului
Vine. E singură și și-a luat tenișii în picioare, ‘dat little daredevil, nu mă mai chinuie cu tocurile ca data trecută. Repede, o rugăciune, e îndrăzneață fata mea să mă scoată singurică la plimbare. Înger, îngerașul meu, mută bordurile din calea ei, fă semnele de circulație mai vizibile și nu ne da aglomerație la giratoriu, … Mai mult Prima aventură
Deschid un ochi. Mă uit la ceas. Zece și treizeci și șase. Soare puternic. Cocul cuib-de-cuci de aseară nu cred că mai rezistă. Decid că e momentul să deschid și celălalt ochi. Scot un picior din pătură, apoi și pe celălalt. Mă sucesc puțin și mă întind. Casc de-mi trosnesc fălcile și îmi ascund fața … Mai mult Luna de la sfârşitul salariului
Masa veche scârțâia și gemea sub greutatea aranjamentului meu. Un ștergar alb cu dungi albastre la capete și ciucurași era întins la marginea mesei. Pe el am așezat, frumos și ordonat, cele necesare. În margine de tot, ustensilele de bucătărie. Lângă, ingredientele. Dintr-un set de oale, am luat-o pe cea medie. Acolo urma să fac … Mai mult Au fost şase
