Astenie de nu-stiu-ce…

Ca tot e anotimpul iubirii, toata lumea indragostita peste tot, fluturasi, inimioare si tot felul de chestii… poftim, ca nici eu nu pot sa ma abat de la subiect. :))

Eu pot sa spun ca sunt un esec total la capitolul asta.  Nu am avut noroc sau nu l-am lasat sa se apropie de mine. Habar nu am. Chestia e ca de mica, tot alerg dupa cai verzi pe pereti, cateodata i-am privit de la o distanta destul de mare, cateodata m-am apropiat de ei,  am si reusit, dar prea putin, as spune.

Cand eram mai mica stateam o saptamana cu gandul la el, iar cand venea vremea sa il vad, nu stiu cum reuseam sa fac cate o tampenie, sa ma indepartez si mai tare. Doar pentru ca habar nu aveam cum sa fac sa ma apropii de acea persoana. Si as fi facut orice pentru o privire, pentru o vorba, pentru ca era tot ce conta pentru mine atunci.

Cand m-am indragostit iar… singura cale sa ma apropii de el era sa scriu poezii, dupa cum am mai spus. Si ce ma mai bucuram cand spunea ca i-au placut! Am visat cateva luni la el… ca sa aflu ani de zile mai tarziu ca de fapt si el m-a placut… dar nu a zis nimic. De asta nu sunt sigura… dar…

Si picatura care a umplut paharul… se pare ca opusele nu se atrag, si baietii „rai” nu vor fete cuminti de fapt… demonstrat!

Acum ce imi ramane de facut? Plec sa dansez pe cuburi in cluburi, poate asa nu voi mai fi fata cuminte. Am vazut ca se poarta :))


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s