De ce as asculta ce mi se spune? Cum ar putea sti altcineva ce e mai bine pentru mine? Eu singura iau deciziile care ma privesc, sau cel putin care tin de ceea ce simt. La asta as putea primi o replica destul de dura: „Trebuie sa asculti parerile altora pentru ca tu nu mergi in directia corecta!”

Serios? Si dupa voi, care ar fi directia corecta? Sa accept tot ce mi se ofera pe tava, indiferent daca imi place sau nu. Sa nu visez o relatie cu cineva la care tin, sa nu il vad si sa simt cum mi se dubleaza pulsul de emotie. Sa nu ma topesc in bratele sale… sa nu imi fie dor si sa nu ma intereseze unde e, cu cine sau ce face. Pentru ca asta mi se ofera pe tava. Si asta mi s-a oferit de multe ori. Si aici as putea primi niste replici urate: ” Nu toata viata e pupaceala, tinut de manuta, telefoane, sms-uri, foc si pasiune, fluturasi, etc…” si „Iubirea vine pe parcurs…”.

Aici v-am prins si am si eu replica. E lege ca focul si pasiunea se domolesc in timp si dintr-o relatie exploziva, peste ani raman stima, prietenia, devotamentul, o relatie calda si o iubire linistita. Atunci… din moment ce eu acum nu simt nimic pentru „Y”… peste  o vreme ce mai ramane? Nu nimic, ci mult mai putin.

Teoria mea e urmatoarea…. „atractie- pasiune- iubire- liniste”… iar ceea ce as simti daca as accepta ce se ofera ar fi indiferenta- scarba- hepatita- icter. Si asta nu imi place deloc. Parerea mea e ca atractia e baza, e cea care da startul multor lucruri, multor legaturi. Daca nu exista in prima faza, nu se va „naste” un cuplu, ci un dezastru. Atractia nu vine in timp. Ea e temelia. Daca nu exista, e ca si cum ai incerca sa onstruiesti o casa incepand cu acoperisul. Daca exista chimie, daca te simti atras de o anumita persoana, poti ajunge sa o iubesti, poti da startul unei perioade in care va puteti cunoaste mai bine, dar din moment ce in prima faza nu simti nimic, prezenta acelui om nu iti „comunica” nimic, e totul in zadar. Imi puteti spune ca ma insel, dar va spun ca nu, experienta mea, desi nu prea vasta, imi spune ca nu ma insel. Pentru ca am avut langa mine si persoana pe care am iubit-o, si persoana pentru care nu am simtit nimic. Diferenta e ca de la Cer la Pamant.

Nu vad o relatie care se bazeaza exclusiv pe gusturi comune, pe compatibilitate intre zodii sau mai stiu eu ce lucruri. Cum as putea sa ma sarut cu cineva doar pentru ca ne place acelasi gen de muzica, sau ca m-a ascultat rabdator o ora vorbind despre filmul meu preferat? In cazul asta ma sarut cu toate prietenele mele, pentru ca au aceleasi calitati si le cunosc de ani de zile. Asa as fi scutita de o lunga perioada de „cunoastere”, dupa care as ajunge la aceeasi concluzie. Ca nu e posibil asa ceva.

Mi s-a spus de multe ori si ca pun pret pe aspectul fizic. Si tot de atatea ori am tinut sa ii contrazic pe cei ce mi-au spus asta. Din acest punct de vedere conteaza doar sa nu fie un nespalat si un zdrentaros… sau sa nu aiba un metru jumate. In rest ce mai conteaza? Mi-au placut si urati si frumosi. In orice caz, frumusetea e relativa. Tot ce conteaza e sa vezi partile frumoase ale persoanei pe care o iubesti. E ceva de genul „nu te iubesc pentru ca esti frumos, ci esti frumos pentru ca te iubesc”.

Mi s-a spus si ca Printul Fermecat nu exista. Eu spun ca exista…

Si ca sa rezum tot ce am trancanit pana acum, pentru ca vorbesc mult si degeaba, oricum nimeni nu intelege, pentru ca oamenii sunt prea realisti pentru lumea asta de doi bani si nu prea isi mai permit sa viseze… ideea e ca trebuie sa iti placa de cineva pentru a incerca o legatura. Si ce e si mai important, si acel cineva trebuie sa simta acelasi lucru. Altfel totul e zero. Iar daca „cineva” nu te place, nu e musai sa il accepti pe cel care te vrea, dar tu nu. Din simplul motiv, spun eu… ca daca „Z” nu ti-a dat o sansa… tu de ce i-ai da o sansa lui „Y” daca nu il placi? Sa fe el fericit pe suferinta ta? Nu. Niciodata ;))

Ca incheiere, va las cu o melodie superba si unul din filmele mele preferate ;))

Anunțuri

2 gânduri despre “

  1. poate daca am accepta tot ce ni se ofera pe tava…pe viitor nu vom mai fi in stare sa luam propiile decizii…dak gresim atunci cand „mergem cu capul inainte ca cerbul si nu vedem de coarnele lui”, e greseala noastra si putem invata ceva in urma ei…in schimb, daca luam totul de-a gata de pe servet, riscam sa devenim niste papusele care sunt conduse de parerile/spusele/sfaturile/experietele celorlalti…

    imi place mult ce ai scris!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s