Nu vorbesc cu nimeni… doar scriu

El e baiatul din liceu. El e acel tip frumusel, popular sau nu, asta nu mai stiu. Imi aduc aminte doar ca il vedeam prin curtea scolii. Parea de treaba. Parea linistit. Il denumeam Claudiu. Nu stiu de unde si pana unde, nu asta e numele lui. Asa credeam eu ca se numeste.

El e baiatul de care intrebam acum vreo 3 ani si de care am uitat pana de curand.  El e tipul la care m-am uitat dintr-o prostie. Si prostie a ramas, prostia mea si aceeasi naivitate pe care o urasc. El e prezentul. De trecut refuz sa imi amintesc. El e prezentul, un prezent absent, daca intelegi ce vreau sa spun. La viitor nici nu am indraznit sa ma gandesc. In viitor figura lui nu va mai fi prezenta. Mai e putin… mai e doar un pic si ma voi lovi cu capul de prag si ma voi trezi. El e un vis si atat. Aceeasi nebunie copilareasca, aceleasi sperante fara rost, acelasi gand bun, dar imposibil de realizat. El… el e el.

Nu intreba. Nu conteaza. Vorbesc de una singura. Nu are rost sa ii incarc pe altii cu ale mele. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s