Ochii care nu se văd… se uită?

Oare o dragoste la distanţă durează? Oare o dragoste la distanţă, poate fi numită dragoste? Oare există aşa ceva? Oare nu e denumită simplu: moft, toană, mică obsesie? De multe ori mi s-a pus pata pe cineva care era departe sau foarte departe, ca să îmi dau seama după o vreme că nu se poate… să îndrăznesc să cred că totuşi e posibil?

E posibil să simţi dragoste pentru o persoană pe care nu ai văzut-o niciodată şi poate că nici n-o vei vedea? E posibil să se întâmple asta şi să fie mai mult de o mică pasiune trecătoare? Nu e o prostie să tresari de fiecare dată când intră pe mess sau îţi spune ceva? Aşa ceva se poate realiza? Bineînţeles, sentimentul trebuie să fie reciproc, ambele persoane trebuie să se implice, altfel e o suferinţă gratuită…

Oare e bine, sau e rău să speri?

Am auzit de oameni care s-au întâlnit şi au rămas împreună, deşi provin din colţuri diferite ale lumii, dar poate asta se întâmplă o dată la un milion de cazuri, iar în situaţia asta ce e de făcut? Să încerci să lupţi cu toate puterile, împotriva oricărui obstacol, pentru ceea ce simţi, în speranţa că vei fi acel om fericit dintr-un milion? -Iubirea merită asta, cu siguranţă, dar dacă e numai o iluzie?- Sau să stai neclintit şi să nu afli niciodată ce s-ar fi putut întâmpla?

Mi-e greu să mă gândesc că două persoane care simt ceva frumos una pentru cealaltă s-ar putea vedea o dată pe săptămână, o dată pe lună sau mai rar. Mă gândesc că mie mi-ar fi greu să îl văd numai în fotografii şi să-i aud vocea numai la telefon, în timp ce văd alte cupluri, ce trec pe lângă mine, radiind de fericire.

Dacă cineva încă citeşte ce scriu, chiar sunt curioasă, voi ce părere aveţi? Ce e de făcut în momentul în care îţi dai seama că îţi place o persoană care nu e din oraşul tău, sau… cine ştie, poate e din altă ţară…?


Anunțuri

18 gânduri despre “Ochii care nu se văd… se uită?

  1. Ce dragut…. Sincer, si eu am trecut de cateva ori prin situatia asta. Ne-am cunoscut pe un anume site de socializare, ne-am imprietenit, acolo parea ca si ea ca si mine simte acea atractie…insa cu timpul mi-am dat seama ca ea doar se simtea bine si-si facea doar sederea cat mai placuta acolo… Mai e si situatia in care am legat o prietenie atat de stransa cu cineva…incat ne consideram frati! La fel…e departe…600 de kilometri sunt. 2 ani si cateva luni bune au trecut de cand am vorbit prima data…si de-atunci suntem practic nedespartiti. Nu traim unul fara celalalt..nu incepe ziua fara un mesaj sau un telefon…nu vine seara fara sa ne spunem „noapte buna”. Acum…probabil exista si posibilitatea ca undeva…sa se intample ce ai spus tu…sa se creeze o legatura atat de stransa incat cei doi sa treaca peste tot si sa fie impreuna pe vecie…dar mie sincer…mi se pare cam greu sa fie adevarat. Desi..trebuie sa recunosc…am crezut cu toata inima mea in asta…acum n-o mai fac…sau cel putin nu cu aceeiasi convingere. Am oarece retineri…

    • Mi-e si frica sa ma gandesc ca as putea sa tin la cineva care nu e din acelasi loc cu mine. Chiar daca e la Bucuresti, chiar daca e Australia sau Mexic, tot departe e 😦 si culmea e ca am o atractie spre chestiile astea 😦

      • E tendinta care se raspandeste cu rapiditate spre toata lumea. Dar sincer…mi se pare putin dragut…cel putin sentimentul ala de care ziceai…ca abia astepti sa intre me mess , abia astepti un mesaj de la el/ea si te ingrijorezi atunci cand trece ziua si nu apare…nu zice nimic…E superb atunci cand te uiti la ceas si-ti dai seama ca este deja ora 3 dimineata si tu nu ai terminat de povestit desi vorbiti de 5 ore deja si practic…nu va spuneti mare lucru ci pur si simplu…conversati… E interesant sentimentul…Dar oare…merita sa te bagi in asa ceva doar de dragul a ceea ce am zis mai sus? 😕

  2. Relatiile la distanta au sanse mici sa se concretizeze in ceva mai mult decat o prietenie pe mess. Faptul ca nu te vezi macar 1 data pe luna cu persoana la care tii, poate fi sfasietor si risti ca dupa multa suferinta sa va dati seama ca nu sunteti potriviti unul pentru celalalt. Trebuie sa fii aproape de el ca sa il cunosti cu adevarat 🙂

  3. Well, relatiile la distanta difera de la caz la caz… Suntem oameni diferiti cu nevoi diferite. Acest subiect este foarte delicat. Pot sa dau un exemplu: bunicul meu a cunoscut-o pe bunica cu 2 saptamani inainte de a pleca in armata. Au fost cele mai frumoase doua saptamani din viata lor. Dupa asta a durat nici mai mult nici mai putin de trei ani pana s-au revazut. stii ce a urmat dupa astia trei ani??? S-au casatorit. Un alt exemplu sunt eu. Am avut o relatie la distanta care a durat 3 zile impreuna si 4 la distanta. Nu era distanta mare, dar… era o distanta care ne deranja pe amandoi. Asa ca am lasat relatia balta.

  4. Interesanta discutie 🙂 depinde de fiecare relatie/persoane in parte. Eu traiesc o astfel de iubire, care dureaza de 6 luni si care sper sa mai dureze…si desi suntem amandoi in Romania si distanta nu este foarte mare, ne vedem destul de rar..dar conteaza increderea pe care o ai in celalalt, respectul..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s