De unde oare a apărut atâta ură?
De ce privirea ta, acum, e atât de dură?
Nu pot să o îndur, e foarte greu,
Nu ştiu cine e vinovat… poate tu, poate eu?
Indiferenţa ta ucide, omoară pic cu pic,
Din tot ce s-a numit „iubire”, acum n-a mai rămas nimic.
Visul meu s-a spulberat înainte de-a fi început,
Înainte să-mi dau seama, vraja ce ne lega s-a rupt.
Pornim acum fiecare, pe drumuri diferite,
Tu ai lăsat deja în urmă amintirile iubite.
Nu-ţi mai pasă de mine, poate nici nu m-ai iubit,
Căci dacă mă iubeai, poate n-ai mai fi minţit.
Am crezut vorbele deşarte, acele şoapte goale…
Ce-ţi pasă că încă te iubesc? Ce-ţi pasă că mă doare…?
( 2004 sau 2005 )
bibelou.wordpress.com 
Oh God. Cat de tare m-ai lovit cu poezia asta. Asa de mult mi se potriveste si-mi descrie sentimentele de 7 luni incoace…Foarte frumoasa.
Am o rugaminte. Pot sa o postez pe FB la my notes si desigur sa fac o mentionare de unde o am? Mi-ar placea tare mult sa o am aproape…acolo…
Da, daca spui sursa, poti sa o postezi 😛 Merci 🙂
Multumesc frumos. Am postat-o la notes si am facut referire de unde am luat-o. Poti sa vezi daca-mi dai add. Multumesc inca 1 data pentru poezie.