A fost odată

De unde oare a apărut atâta ură?

De ce privirea ta, acum, e atât de dură?

Nu pot să o îndur, e foarte greu,

Nu ştiu cine e vinovat… poate tu, poate eu?

Indiferenţa ta ucide, omoară pic cu pic,

Din tot ce s-a numit „iubire”, acum n-a mai rămas nimic.

Visul meu s-a spulberat înainte de-a fi început,

Înainte să-mi dau seama, vraja ce ne lega s-a rupt.

Pornim acum fiecare, pe drumuri diferite,

Tu ai lăsat deja în urmă amintirile iubite.

Nu-ţi mai pasă de mine, poate nici nu m-ai iubit,

Căci dacă mă iubeai, poate n-ai mai fi minţit.

Am crezut vorbele deşarte, acele şoapte goale…

Ce-ţi pasă că încă te iubesc? Ce-ţi pasă că mă doare…?

( 2004 sau 2005 )

Anunțuri

3 gânduri despre “A fost odată

  1. Oh God. Cat de tare m-ai lovit cu poezia asta. Asa de mult mi se potriveste si-mi descrie sentimentele de 7 luni incoace…Foarte frumoasa.
    Am o rugaminte. Pot sa o postez pe FB la my notes si desigur sa fac o mentionare de unde o am? Mi-ar placea tare mult sa o am aproape…acolo…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s