Străină

Mă uit la mine, dar parcă astăzi nu sunt eu,
Sunt numai o străină ce lasă de la ea mereu…

Mă simt desprinsă chiar de propriul autoportret,
De mine însămi mă simt dezlegată încet.

Aş vrea să mă audă şi să mă înţeleagă,
Dar nu face decât înainte, nepăsător să meargă…

Mă aud cum strig, îl rog să se oprească,
Îl rog să mă asculte şi să îmi vorbească…

De-aş vorbi cu pereţii, aş avea ecoul drept răspuns,
Însă el rămâne în propriile gânduri bine-ascuns.

M-am obişnuit să cred în el orbeşte
Şi am uitat să mă-ntreb… oare chiar mă iubeşte?

Întrebări fără răspuns, absenţa care doare,
Atâtea vorbe fără rost, atâtea idei neclare…

Spune că eu contez mult pentru el, dar se pare
Că sunt pe ultimul lor în topul priorităţilor sale.

Am vrut să cred că pot, am sperat cât am putut,
Nu vreau ca de iubirea asta să se vorbească la trecut…

Mă lupt cu el însuşi ca să îl câştig,
Dar… deşi iubirea-i caldă… mie îmi e frig.

(Noiembrie 2011)

Anunțuri

3 gânduri despre “Străină

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s