Citește o carte! – Pânza de păianjen

În 2007, în clasa a XII-a fiind, ne-a povestit doamna dirigintă că ar vrea să mergem în excursia de sfârșit de liceu în Bulgaria, pentru că în Balcic se petrece o mare parte din acțiunea unei cărți pe care dânsa o îndrăgea enorm. Nu am înțeles atunci, dar mai târziu i-am dat dreptate. Micuța călătorie cu clasa a fost superbă iar Balcicul… de vis.

Pe Diana Slavu am cunoscut-o totuși în 2009, când într-o dimineață, la rugămințile mele, mama a sosit din oraș cu romanul Pânza de păianjen, scris de Cella Serghi. Exact… același despre care ne-a povestit cu atâta drag doamna dirigintă. De atunci… l-am citit de vreo patru sau cinci ori. De fiecare dată, vara. Dacă vreți să îl citiți, vă rog ascultați-mi sfatul: VARA! Vara e cheia!

Să revenim la Diana totuși. Diana, eroina romanului, e o fată săracă, o fată ce a trecut în copilărie și adolescență prin toate lipsurile posibile, o fată care s-a luptat să evadeze cumva din tot ce o înconjura.

Având în spate amintirea numeroaselor case în care a locuit, case cât se poate de sărăcăcioase, uneori întunecoase, pline de șobolani, Diana încearcă și reușește să se infiltreze cumva într-o lume din care nu face parte, însă în care reușește să se incadreze perfect (cel puțin în ochii celorlalți). Deși cu povara neajunsurilor în spate si cu teama de a se descoperi ce viață are de fapt, reușește să afișeze o vioiciune extraordinară, reușind să îi cucerească pe ceilalți. Astfel ajunge să ia parte la viața mondenă, să aibă prieteni din „lumea bună” însă fără ca ceilalți să știe că ea locuiește cu chirie, cu părinții, sora și fratele într-o odaie întunecoasă. Și fără ca ei să știe că Diana, fata cu cele mai frumoase haine își schițează singură rochiile în minte, urmând ca o croitoreasă să i le coasă pe datorie, mai mult pentru că o îndrăgește.

Trecând în adolescență prin dezamăgirea unei iubiri neîmplinite, reușește să se mărite cu fiul unui fost colonel, sperând că astfel va avea o locuință luminoasă și aerisită în sfârșit, sperând că nu va mai duce grija zilei de mâine, sperând că alături de Michi va găsi liniștea și armonia. Însă pe cât de visătoare si însuflețită e ea, Michi e pe-atât de serios, de calm, de logic, neîndemânatic și oarecum rece. Și pe deasupra, în loc de o casă luminoasă, ajunge să locuiască într-o cameră obscură, în care nu se pot deschide ferestrele (și alea cu vedere spre o clădire, nicidecum copaci și multă verdeață) fără să intre în cameră „miresmele” ce vin dinspre celelalte locuințe.

Astfel, ajunsă iar prinsă în pânza de păianjen care a chinuit-o întreaga viață, alături de un soț care nu o atrage însă la care ține enorm (el o pune pe primul loc, face tot ce îi stă în putere să fie ea fericită… ea, înaintea lui), neîmplinită ca femeie ajunge să se refugieze în brațele lui Alex, tipul posomorât, oarecum plictisit de ce se întâmplă în jur, dar care îi amintește cumva de iubirea ei pierdută din adolescență: Petre Barbu. Totul se desfășoară pe malul mării în ambele cazuri. Pe Petre l-a iubit la Mangalia, pe Alex la Balcic. Să fie oare marea cea care amplifică nevoia aia imensă de iubire?

Însă Alex e un actor bun sau poate doar… un om foarte împrăștiat și nepăsător…

Dianet iar se vede prinsă în pânza de păianjen… va reuși oare să scape? Va reuși să își găsească un drum al ei, pe care să meargă hotărâtă, cu fruntea sus? Asta aflați doar citind cartea.

Eu recunosc… dacă aș fi Diana, aș rămâne cu Michi. Pentru că el mi-ar oferi siguranță, afecțiune și multă dragoste. Un om pe care te poți baza. Așa cum e el, fără umor, ușor sec și parcă prea logic. Prea serios.

Cartea asta e o minune, pe cuvânt de onoare! E scrisă atât de simplu, are atât de mult suflet, e atât de complexă totuși, e pur și simplu superbă!

Iar personajul principal e atât de bine conturat, că nu ai cum să nu ți-o imaginezi pe Diana, suplă și feminină, cu părul blond și ondulat, cu ochii verzi sclipitori și cu zâmbetul visător pe buze. Nu ai cum să nu îi înțelegi trăirile și suferințele, nu ai cum să nu plângi când ea plânge.

Pânza de păianjen m-a ajutat și mă ajută într-o oarecare măsură să nu mai judec oamenii după aparențe fără să știu ce e cu adevărat în sufletul lor. M-a învățat că nu toți cei care râd sunt fericiți.

Pentru că Diana, deși veselă, ușor frivolă în aparență, reușește să atragă și păreri mai puțin bune din partea celor care nu știu ce se întâmplă cu ea cu adevărat.

Cam atât am avut de spus, sper că am stârnit interesul cuiva.

Și nu uitați, citiți! Citiți orice, numai citiți! Cărțile ne dezvoltă spiritual, ne mențin sufletul ”în priză” și ne îmbogățesc cunoștințele.

Anunțuri

10 gânduri despre “Citește o carte! – Pânza de păianjen

  1. Hehe, vezi ca ti-am raspuns la comentariu si la recenzia mea. O sa iti spun atat. Cartea asta e si una din preferatele mele. Am si uitat de cate ori am citit-o!:)) Si o sa o mai citesc! Si cred cu tarie ca ti-ar placea si Kate Morton. Aaaa neaparat sa citesti si Gentiane de Cella Serghi, daca nu ai citit-o deja. Eu acum vreau sa citesc Iubiri Paralele, tot de ea.

  2. Am citit-o, impartasim aceleasi opinii – iti inteleg entuziasmul! Mi-ai facut mare pofta sa o recitesc, ma intreb cum o voi percepe intr-o alta perioada a vietii! Apreciez si indemnul la lectura… 🙂

    Multi, multi pupici, Dana!
    Ilda
    Lavender Thoughts

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s