Răsfățuri noi pentru pofte vechi

Când ești copil, n-ai prea multe griji. Poate doar temele, jucăriile cele noi din vitrina magazinelor, sau cum să ai mai mult timp pentru joacă pe-afară.

Eu am fost copil în perioada de după Revoluție, de fapt atunci am realizat că exist pe Pământul ăsta, că am fost eu copil și mai înainte. Dacă aveți peste 20 de ani, știți cum era: joacă toată ziua, elasticul, de-a v-ați ascunselea (noi îi spuneam „de-a fațascunselea”), coarda, țară-țară vrem ostași… picata pe nume, picata pe animale, Omu’ Negru, țintarul… toate astea erau distracțiile zilnice din perioada de glorie a copilăriei noastre. Ca să nu mai vorbesc de păpușile întinse peste tot pe scara blocului, adunarea generală a fetelor de pe scară și formarea unei croitorii mobile pentru frumoasele noastre păpușele… sau zilele când ne jucam de-a magazinul și intram în noroi până la cot ca să facem plăcințele bune bune.

Dar exista un moment… momentul ăla când în cartier domnea liniștea. Fără țipete, fără strigat la mami că m-a tras cutărica de codițe… fără mingi în geamuri sau tricouri transpirate de la atâta alergat. Momentul suprem: episodul de desene animate de la televizor. Jumătatea aia de oră când parcă nici păsărelele nu ciripeau. Nici pământul nu se mai rotea. Vântul nu mai adia. Noi eram toți pe la casele noastre, cu ochii pironiți în ecranul ăla mititel al televizorului. Alb-negru, evident. Cine avea color, era șmecher.

Am trecut prin toate. Când eram mică mică aveam două, maxim 3 episoade de Tom&Jerry pe săptămână, când am crescut un pic am văzut niște desene animate cu niște animăluțe într-o pădure, nu mai țin minte cum se numeau dar aveau căsuțele în trunchiul copacilor, iar apoi erau unele cu niște ursuleți cu inimioare pe burtică. Atunci cred că deja avansasem la televizorul color. De la desenele alea mi s-a tras și porecla: Urlățica. Pentru că ghici: cine avea cei mai sănătoși plămâni din cartier? Răspuns corect. Eu.

A urmat și perioada aia specială când era la tv Sailor Moon. Schimbam canalul cu o jumătate de oră înainte, să nu cumva să ratez începutul episodului. Și mare jale era pe mine în zilele când se întâmpla să nu aibă desenele la televizor…

Țin minte că într-o zi, tata se uita la meci și eu mâncam bomboane, iar bomboanele erau învelite într-o țiplă galbenă, transparentă. Am pus plasticul ăla în fața ochiului și m-am uitat spre televizor. Meciul a căpătat nuanțe de galben iar eu mă bucuram că am dat culoare televizorului meu.

La început, televizoarele aveau butoane. Chiar și cele color. Și cât de frumos era când stăteai cu familia în sufragerie și tata te trimitea să schimbi programul… mergeai, îl schimbai, te întorceai, te așezai… apoi te trimitea din nou. J)

Eu nu am cunoscut altă copilărie și acum mă gândesc că nici nu aș fi vrut să cunosc. Nu aș fi vrut să fiu cum sunt copiii din ziua de azi, care stau în permanență în casă, se joacă pe calculator iar mingile se desumflă pe afară. Da, ar fi fost confortabil să îmi pierd 14-15 ani din viață, copilăria mea frumoasă, jucându-mă pe o tabletă, dar odată ajunsă la maturitate aș fi simțit că am pierdut mult. Că am pierdut esențialul. Acum, în schimb, nu m-ar deranja să nu mai am altă treabă decât joaca pe calculator. J

Dar șutul a venit când m-am gândit să îmi schimb televizorul cu un televizor plat, pe care să îl agăț pe perete și așa să fac rost de mai mult loc în cameră.

Așa că am început să caut oferte pe internet. Habar nu aveam câte pot să facă televizoarele de nouă generație. Eu căutam un televizor și atât. Însă când am găsit aici un întreg Rai al televizoarelor, am înțeles că nu e deloc cum credeam eu.

market

Am descoperit că televizorul nu mai e deloc doar un televizor. Smart tv-ul, televizorul momentului, face mult mai multe decât bătrânul meu cu tub.

Am aflat că îmi pot conecta televizorul la internet, pot naviga pe facebook în timp ce mă uit la emisiunile mele preferate sau că pot privi la televizor, direct pe youtube desenele copilăriei care azi au fost înlocuite în grila de programe cu altele, total nesărate. Ba mai mult, pentru că diferența de culoare e de la Cer la Pământ, pot să mă simt parte din poveste mult mai ușor.

Smart tv-urile se pot transforma ușor în niște „jocuri pe televizor” cum erau cele pe care le încingeam noi în copilărie după ce ne făceam temele. Poți descărca joculețe de pe net direct în tv și le poți juca folosindu-te de telecomandă.

Nu trebuie să îmi fac griji nici dacă rămân peste program la serviciu. Pot programa smart tv-ul să îmi înregistreze filmul, știrile, meteo, sau ce vreau eu și le văd eu după… sau dacă nu am chef… pot să văd un film conectând stick-ul USB. Sau pozele de la nuntă, mai știi ce chef îmi vine?

Și ca să las the best la urmă… dacă am poftă de un meci 3D… doar apăs un buton, îmi pun ochelarii 3D și dintr-o dată, Neymar aleargă pe la mine prin sufragerie. Sper să dea și gol.

Acum sunt 100% convinsă că vreau așa ceva.

Eu am ales acest televizor. Tu pe care îl vrei?

samsung-h6400-1

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2014.

Anunțuri

4 gânduri despre “Răsfățuri noi pentru pofte vechi

  1. Esti geniala, ti-am sorbit fiecare cuvintel! Si ah, cate amintiri mi-ai trezit!! Am ce visa la noapte :)) Copilarie ca a nu a mai avut si nu va mai avea nicio alta generatie 🙂
    Cat despre televizor… Oricare ar fi bun, aici n-am niciunul :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s