Abădi hop hop hop, sus la Straja țop!

Mi-am dorit mereu să merg toamna la munte. Iarna merge toată lumea. Zăpadă, pârtii, brazi și cam atât.
Primăvara e superb. Pomii înfloresc, înverzesc, aerul curat de munte parcă e și mai curat, e plin de floricele, cerul e curat ca o lacrimă de pui de veveriță și apropo de veverițe, și ele sunt prezente.
Dar toamna… toamna e feeric. Imaginează-ți copacii în zeci de nuanțe arămii printre brazii ăia verzi… covorul minunat de frunze… si veverițele se pregătesc de iarnă umplându-și bolfuțele cu ghinde. O vreme plăcută și un soare blând și zâmbitor… iar tu stai la o terasă sorbind dintr-o cană cu vin fiert sau ceai.
Pare minunat, nu? Ei, ca să te oftic puțin, îți spun că mi-am luat câteva zile libere și plec la munte. Ba mai mult, las veșnica și draga mea Sinaia deoparte și aleg o altă stațiune. Cum îți sună… vacanță la Straja? Mie îmi sună a siguranță, asta datorită numelui.
Lasând asta la o parte, e o stațiune frumoasă, în vârf de munte. Eu am ales vila Alpin, care e situată între două pârtii de schi. Și unde mai pui că e un parc de aventură în Straja, în apropiere de vilă? Iayyyyyy for me!
Când eram mică mică, în precambrian, adică pe la 13 ani, am fost într-o excursie la Azuga. Era iarnă cu zapadă și gheață semitopită, așa că pârtia arăta pe alocuri ca o mocirlă. Am vrut să o fac și eu pe viteaza și am urcat vreo 5 metri ca să pot face o fotografie cu prietenele mele, cred. Nici nu mai țin minte, îmi amintesc doar groaza pe care am simțit-o când a trebuit să cobor amărâții aia de 5 metri pe gheața amestecată cu noroi. Aveam impresia că o să alunec și o să mă duc de-a dura până la scenă (era un spectacol prezentat de trupa Hi-Q) și o să râdă toată lumea de mine. În plus, am rău de înălțime. Dar rău din ăla rău, care mă face să amețesc și dacă mă urc pe un scaun. Cu chiu cu vai, ținută de stânga și de dreapta de prietene și cu mama facându-mi galerie, am reușit să cobor. Acum mi se pare deplasat, dar atunci chițăiam de frică.
Tare mult aș vrea să îmi depășesc teama asta de înălțime. Tare mult aș vrea să zbor… de când mă știu, visez că zbor. Cred că mulți visăm asta. Apăi… am zburat eu ce am zburat cu telecabina, cu telegondola, dar vreau s-o fac și pe cont propriu. Pentru asta a existat un om deștept care a inventat tiroliana. Așa putem și noi, simpli oameni… să țopăim din creangă în creangă… ca veverițele alea de care scriam mai sus. Norocul lor că nu mâncăm ghinde, altfel ne băteam parte in parte pe ele.

În plus, în parcul de aventură există o grămadă de alte atracții care îmi vor umple timpul și mă vor umple și pe mine de energie. Pot să o fac pe pe micul alpinist, să mă cațăr pe panourile de escaladare, sau să fac o plimbare romantică pe podurile suspendate. Bine, dacă ajung acolo și văd cum stă treaba, o să îmi dau eu seama cam cât de „romantică” o să fie plimbarea aia. 🙂 Voi avea nevoie de echipament tehnic serios pentru ea, pentru că mă va solicita atât psihic cât și fizic. Mai mult psihic zic… dar trec eu și peste frica de înălțime.

Una peste alta, e o ocazie să fiu la înălțime fără să îmi fie frică de ea pentru că totul se desfășoară în condiții de siguranță.

Fix asta o să găsesc eu în parcul de aventură. Abia aștept!

Sigur va merita acest sejur la Straja.

Bonus: băbăițeeeee! Așa le ziceam eu când eram mică.

Sursa: youtube.com

 Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2014.

Anunțuri

4 gânduri despre “Abădi hop hop hop, sus la Straja țop!

  1. Ne plac „babaiteeelee”! :))
    As merge la Straja, fara sa stau pe ganduri – chiar la acest parc de aventura! Ai scris frumos, m-am lasat purtata de fiecare idee!
    La faza cu precambrianul…eu ce-as mai putea spune?! Dar te-am iertat deja pentru ca ai spus „cand ERAM mica”, am obosit sa tot citesc pe ici-pe colo: „de cand sunt mica”! 😀
    Puupp, Dana! Sa ai bafta!
    Ilda
    Lavender thougths

    • Doamne ajuta si multumesc mult pentru sustinere!
      Chiar e frumos acolo, am vazut niste fotografii pe site-ul lor si pe un alt site. Si mai ales pentru ca e la muuuuunte! Mi-e tare dor de el.
      Si pe mine ma cam supara „de cand sunt mica”. Si sunt muuulti oameni care zic asa.
      Mercic pentru vizita, te pupicicicesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s