La pas pe o stradă ruptă din vis

De doi ani, de când lucrez, consum literatură pe pâine. Și nu, nu-s critic literar, nu sunt editor, nu sunt redactor, ci vânzătoare. Dar am destul timp să citesc două pagini (patru… nouă) între două cliente, între două testări de ruj sau rimelurile alea… ultimul răcnet.

Tot de când lucrez, am început să comand cărți pe internet. Pentru că stau într-un oraș mic, librăria nu știu dacă îmi poate oferi tot ce caut. De fapt, sunt ani de zile de când nu am mai trecut pe acolo. Internetul mi-e mai la îndemână, mai ales pentru că de cele mai multe ori curierul vine direct la magazin și am cărțile fără să depun cel mai mic efort.

Dar… acum iar a sosit perioada aia. Da, aia, când nu mai am ce să citesc. Urmează din nou căutări, ore întregi de căutări, să găsesc site-ul (că deh, mai schimbăm și noi), să găsesc titlurile și descrierile care să mă atragă… din căutare în căutare… am găsit site-ul Editurii All și am aflat de Strada Ficțiunii. Nu pe bune, Strada Ficțiunii? Ce înseamnă asta? Ei bine, pe strada asta se contopesc patru secțiuni. Clasic, Contemporan, Bestseller și Crime.

Curioasă din fire, mi-am băgat năsucul pe site. Aș putea compara Strada Ficțiunii cu un vis. Știi… vis din ăla alambicat, dintr-o noapte agitată.

Mă aflu într-un loc oarecare și deodată, dau o perdea la o parte, picând în mijlocul unei lumi cu totul diferite. Femei în rochii cu gulerașe din dantelă, bărbați cu pălărie sorbind băuturi fine și discutând animați. Un alt secol, alte activități, alți oameni. Pe o terasă, la malul unei ape, cântă o formație de jazz. Mă uit uimită în jur, întrebându-mă cum am reușit să pic aici, chiar din orașul meu, chiar din patul meu, chiar de lângă telefonul meu conectat încă pe facebook. Oare oamenii ăștia au wireless? – cam așa văd eu secțiunea Clasic. O colecție de cărți ce așteaptă ca tu să le descoperi, să pici cumva în mijlocul acțiunii, a poveștilor uitate din secolul trecut.

 camille-pissarro-boulevard-montmartre-07564

*sursă foto

Pe nesimțite, sunt trasă cumva din acel univers vechi și totuși nou ochilor mei și sunt proiectată în fața unui hotel imens, alb, pe faleză. N-am timp să mă întreb cum de-am ajuns acolo, vreau doar să fac o baie în mare dar nu pot. Nu știam că vin la mare, nu am costum de baie, de unde să cumpăr? Dar bani am??? Dar sunt singură? Nu e nimeni cu mine? Probleme… contemporane.

Nu am prea mult timp să mă gândesc la asta, pentru că decorul se schimbă iar. Și nu m-am bălăcit…

Dar… stai puțin. Întâlnesc o vedetă îndrăgită. Culmea, mă cunoaște… culmea… îi cunosc limba. Vorbim ca doi amici… am și uitat că acum două secunde eram la mare. Am descoperit mașina timpului, sau ce?

Acum sunt pe scara blocului la mine. A dispărut marea, vedeta… treptele sunt distruse în mare parte, iar cineva mă fugărește pe scări. Încerc să țip și nu pot, încerc să fug dar ceva parcă mă trage de picioare, încerc să deschid ușa apartamentului dar dincolo de ea parcă nu e casa mea… individul împinge și bate în ușă iar eu… mă trezesc. Dacă aș scrie o carte despre toate nebuniile astea de vise cu asasini și urmăritori din nopțile mele furtunoase… oare ar fi inclusă în secțiunea Crime a Străzii Ficțiunii?

Cam asta e Strada Ficțiunii pentru mine. Te plimbi fascinat, într-un decor de vis, iar dincolo de fiecare văl, dincolo de fiecare ușă de restaurant și dincolo de fiecare fereastră cu flori se află o altă poveste. Ea așteaptă să o descoperi, să fii parte din ea chiar preț de câteva minute. Rămâne doar să vrei asta. Și cum nu ai vrea? Cum să nu vrei să evadezi din realitatea ta, descoperind alte epoci, alte situații, alte povești… alți oameni? Toți trebuie să ne permitem câte o asemenea escapadă din când în când.

Uite, cum doar căutând să cumpăr niște cărți, m-am lăsat purtată de imaginație. Pe drum, am ales totuși și două cărți. 🙂 După cum îmi am tradiția, am ales ceva clasic și un bestseller. „Omul Invizibil” de Ralph Ellison și „Chemarea Îngerului” de Guillaume Musso. După ce am citit „Salvează-mă” de Musso, am rămas profund marcată și îndrăgostită de stilul său.

tn1_omul_invizibitn1_musso_-_chemarea_ingerului

*sursă foto Omul invizibil

*sursă foto Chemarea îngerului

Tu ce spui? Vii la o plimbare pe Strada Ficțiunii?

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2014.

Anunțuri

2 gânduri despre “La pas pe o stradă ruptă din vis

    • Gud, gud. Arunca un ochi pe acolo, poate poate se lipeste ceva. Eu cand m-am uitat prima data nu am recunoscut nicio carte, dar rasfoind mai cu atentie am descoperit si cate ceva care imi facuse si mai demult cu ochiul prin alte parti. Cel putin Musso e genial! Are un stil care te lasa masca. Cand crezi ca stii tot, se suceste situatia si nu mai stii nimic. Merita toti banutii. Are un stil sf-si-nu-prea. E fantastic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s