De la team building la love building nu e decât un pas

Ora 10. Intră dom’ director în birou și ne dă o veste care m-a picat în moalele capului. În week-end plecăm la Straja. Team building la munte cică. Eu, aproape leșin. Lucrez de două săptămâni în firma asta, nu cunosc pe nimeni, nu știu ce le poate capul sclifositelor de la recepție și acum trebuie să stau două zile cu ele în aceeași vilă, să ne „sudăm” ca și colectiv. Hai mă lași? Mă simt ca tipa aia nouă din „Diavolul se imbracă de la Prada”. Ele cochete, cu tocuri, păr aranjat până la ultima șuviță oxigenată, țoale de firmă și Birkin bags. Eu, păr scurt, bocanci, blugi, pulovere lălâi, ochelari de tocilar și o geantă cât toate zilele. Ne potrivim, nu am ce zice. No… măcar eu știu să mă machiez. În orice caz, nu vreaaaaaau! Vreau acasă la mine, în pătura mea, cu filmele mele.

Ei bine, astea sunt problemele mele, în timp ce băieții de la IT aleargă din birou în birou să facă chetă pentru bere extra. Băieții de la IT… oooo Doamne, stai așa! Asta înseamnă că vine și Călin… dragul de Călin… la fel de rupt de peisaj ca mine. Blugi, bocanci, ochelari de tocilar și părul ăla ciufulit… și ochii aia verzi. Bun, asta schimbă datele problemei. Team building la Straja să fie!
Poate reușesc să „build” cu el ceva mai mult decât un week-end.

Sâmbătă dimineața. Ora 5. Ne-am adunat toți în fața firmei, pregătiți pentru mini tabăra la Straja. Care cu ochelarii mai strâmbi, care cu cearcănele mai maro, care cu puloverele peste geci sau câte o mânecă ieșind din bagaj… și am pornit la drum. Pe la prânz am ajuns la Vila Alpin din Straja.

Întâi ne-am dus bagajele în camere și apoi am coborât pentru un prânz delicios. După aceea ni s-a comunicat că după-amiază vom face o scurtă excursie. Obiectiv: Vârful Straja – Crucea Eroilor – Schitul Straja. Aproape am țopăit de bucurie. Dar m-am abținut, că aveam gânduri mari cu Călin și nu voiam să mă creadă vreo ciudată. Mai ciudată decât el, zic.

Peisajul… minunat! Liniștitor… până acum doi ani, marea era iubirea mea cea mare. Acum pe cuvânt că nu pot alege între mare și munte. La mare e agitație, aglomerație, pe când la munte totul e atât de calm… nu poți fi nervos la munte. N-ai cum. Primești o palmă de liniște imediat cum îți ieși din pepeni de te calmezi instant.

straja-126    straja-27

*sursă fotografii

În timp ce căprițele alea două, încălțate în UGG-uri, își făceau selfie-uri pentru Instagram lângă Crucea Eroilor, doamnele de la contabilitate stăteau de vorbă despre vremurile demult apuse, șefu’ era ca de obicei cu telefonul la ureche înjurând că nu are semnal…

Băieții se alergau prin zăpadă și pot să jur că i-am auzit plănuind să ne tăvălească un pic prin nămeți. Doamne Dumnezeule, sper să le prindă doar pe gagicile de la recepție, eu sper să am noroc cu bocancii și să reușesc să alerg. Și poate să mă împiedic dacă intervine Călin pe orbită.

În fine, toți colegii mei aveau ce face. Nimeni nu părea atent la minunăția de peisaj ce se așternea la picioarele lor. Cât despre distracție „la comun”… nici nu putea fi vorba. Cel puțin nu din prisma mea. Sunt afară din grupul lor, clar.

Dar eu, fiind o singuratică, mă simt bine și așa. Acumulez toată bucuria cunoașterii unor noi locuri și o păstrez în suflet doar pentru mine. Nu are cum să nu fie bucurie în asemenea cadru de vis. Bine, dacă aiuritul ăsta s-ar uita un pic dincolo de ramele ochelarilor, poate am compune o bucurie în doi.

S-a sfârșit și excursia noastră, ne-am încărcat de energie pozitivă la Schitul Straja… și a urmat cina. Din fericire, lucrurile au început să meargă mai bine în micuțul nostru grup și am început să discutăm unii cu alții. A doua zi urma să mergem pe pârtie, după o mică ședință în sala de conferințe. Ca să nu uităm de ce am mers acolo, zic.

Am avut o noapte agitată, cu vise dubioase cu mine alunecând într-o prăpastie și cu Călin salvându-mă, ca un brav cavaler ce e… sau nu.

A doua zi a fost minunată! După o întâlnire de vreo oră cu discuții despre firmă și strategii de promovare a serviciilor noastre, după lecții despre comunicare și despre legăturile dintre noi, am plecat în sfârșit spre pârtie. Nu știu ceilalți, dar eu aveam de gând să stau acolo până avea să cadă întunericul.

Până și „preferatele” mele parcă au devenit mult mai simpatice, am stat o vreme de vorbă cu ele și am descoperit că nu sunt atât de urâcioase dacă ajungi să le cunoști un pic. Doamnele de la contabilitate au venit să ne dea sfaturi despre cutare și cutare lucru, iar șeful era în toane extraordinare, bea vin fiert și discuta animat cu unul dintre colegi. Dar el lipsea… unde era ciufulitul meu? M-au trezit colegele mele din gândurile astea când m-au rugat să merg cu ele să ne facem poze pentru facebook. Că deh, trebuie să știe toată lumea că am fost noi la munte.

În timp ce încadram frumos o fotografie cu ele pe jumătate ascunse după un pom…

– Hei, Dana!

Era el! EL! Mă întorc și-l văd cu două căni de vin fiert.

– Mă gândeam că poate ți-e frig. Ți-am adus puțin vin fierbinte.

Ce să zic? Ce să fac? Oooo, Doamne, panică, panică, panicăăă maaaan!

– Mulțumesc, chiar îmi era poftă. M-am prins în discuții cu fetele și am uitat să îmi iau.

– Mai bine, așa am și eu ocazia să fiu un gentleman. – și râde.

Zi și tu, cum să rezist zâmbetului ăla? N-am ce face, râd și eu.

Fetele au dispărut. Parcă totul se petrece prin vis… o fi vina vinului fiert sau a inimii mele care bubuie de nebună?

Călin m-a invitat la o plimbare prin împrejurimi, ne-am plimbat o vreme râzând și vorbind tot felul de nimicuri și eram fericită. Fericită că nu mai eram marea singuratică, deși chiar și așa îmi era bine. Dar am trecut la un nou nivel. Și era frumos. Cu atât mai frumos cu cât îmi consideram atinsă ținta. Călin era lângă mine. Și lângă mine avea să rămână.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2014.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s