Din online în realitate, cu prietenii mei zurlii!

„Ești dependentă de internet!” mi s-a zis. Ei și? Dacă eu sunt bine așa, ce treabă au alţii?
Totul a început într-o perioadă cam aiurea, când toate prietenele mele aveau iubiţi, ieșeau cu ei în oraș și deși eram și eu invitată, mă simțeam ca a cincea roată la căruță. Așa că am început să îmi pierd timpul pe facebook, oricum nu aveam altceva de făcut. Mi-a atras atenția pagina unui radio, prin postările haioase și numărul mare de oameni faini care erau prezenți acolo la orice oră.
Așa că am intrat și eu in horă și așa s-a legat o relație frumoasă între noi. Stăteam cu toții la palavre până noaptea târziu, pînă eram banată automat de mult ce comentam.
Ei erau deja o comunitate de fani bine legată, eu eram nouă, dar nu a contat. M-au primit cu brațele deschise și după o vreme mă simțeam de parcă aș fi fost printre ei de la inceputuri.
Prietenia cu ei m-a ajutat să nu mai fiu atât de timidă și introvertită, să glumesc și să răspund la glume pentru că acolo era o veselie continuă. Pagina aia devenise un fel de adăpost al nostru, ca a doua casă.
Provocarea a venit când a trebuit să ne mutăm din online în realitate. Radioul nostru împlinea 3 anișori și noi urma să ne întâlnim cu toții să le facem o surpriză preferaților noștri de la radio. Ei deja erau vechi, mai fuseseră pe acolo, eu, din nou… nouă. Mă așteptam ca în offline să fiu respinsă, însă din nou m-au primit cu drag în mijlocul lor.
Întâlnirea a fost ca o petrecere. Am mers la radio cu tort, ne-am pupat, ne-am îmbrățișat, am făcut multe fotografii și apoi am mers la un restaurant.

Ziua s-a sfârșit cu o plimbare cu vaporașul în parcul Herăstrău, unde, din nou am primit o porție de generozitate și prietenie. Câțiva dintre noi rămăseseră fără bani și cum necum, mână de la mână, s-au strâns pentru plimbare.
Nu a contat că majoritatea ne vedeam pentru prima oară, ne purtam de parcă eram prieteni buni din copilărie.

3_ani_de_ZU_cu_ZUperfanii_(19)
Nu ne-a ajuns porția de distracție, căci la o săptămână după acel eveniment, ne-am strâns din nou, pe acoperișul unui mall, la un concert organizat de același radio. Distracția a fost și mai mare. Noi, la fel de uniți. Și parcă creștea inima în noi când cei de pe scenă arătau spre noi și strigau „Fanii de pe facebook!”. Iar noi le răspundeam cu bucurie, pentru că noi eram cei mai uniți din marea aia de oameni. Noi eram un suflet. Un întreg. Veniți din toate colțurile țării, am făcut un efort să ne adunăm din nou și să ne bucurăm de încă o zi împreună.

SAM_0651

Chiar le-am compus o poezie de ziua mea și am recitat-o în direct la radio. Ce amuzant a fost!

Chiar și acum, după ani de zile, suntem în mare parte la fel de apropiați, deși ne vedem foarte rar, spre deloc… pentru că asta e, life happens. Cu toate astea, la orice semnal al unuia dintre noi, ne strângem din nou câțiva la o discuție pe net, chiar dacă nu ne putem vedea.

Dar ce vreau să subliniez e că online-ul nu e degeaba, așa cum ar putea crede unii. Online-ul se poate muta în viața reală când există voință. Online-ul deschide minți și suflete când căutăm ce trebuie… unde trebuie. Fie că e vorba despre facebook sau despre alte rețele sociale. În spatele oricărei dintre ele se află oameni care așteaptă să se cunoască, să se împrietenească, să se apropie unii de ceilalți.

Eu am descoperit o nouă platformă care își propune să unească oamenii, așa cum sunt ei. Reali, cu bune și cu rele. Poți avea șansa să faci parte dintr-o comunitate frumoasă și să treci din online în offline, pentru că viața nu se rezumă la internet. El trebuie să fie văzut ca un punct de plecare, ca o bază pentru relațiile și prieteniile reale, „pe viu” din viitor.  Intră și tu pe Komunomo să te convingi! 🙂

KomunomoLogo_patrat*sursă foto

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2014.

Anunțuri

7 gânduri despre “Din online în realitate, cu prietenii mei zurlii!

  1. Ce frumos ai subliniat că este nevoie de voință pentru a trece din offline în online. Este adevărat că cere timp și efort însă senzația îmbrățișării, a integrării, bucuria unei plimbări cu vaporașul plătită „mână de la mână” nu are cum să fie egalată niciodată de discuțiile interminabine purtate online. Online-ul este minunat câtă vreme îl folosim cu măsură. Mulțumesc, un articol fain 🙂

  2. Ce naiba,mai făcut să plâng. Înainte de a citi ce ai scris tu aici , am fost plecata în trecut, mai bine zis anul 2011, anul în care v-am cunoscut. Și cât mă bucur că v-am cunoscut. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s