Brânza brânzelor și fanul ei de onoare

O cameră mare, dar ticsită cu oameni. Clienți, desigur. O masă plină cu tot felul de brânzeturi… și ochii mei lacomi, abia așteptând să-mi termin discursul ca să ma mă ocup în liniște de masa aia. Să intru în brânză, cum ar veni…

– Numele meu este Dana… mă… cunoașteți. Doar mă vedeți zilnic prin magazin. Ceea ce nu știți e că sunt fan brânză. Nu, nu fan… sunt dependentă. Nu vă grăbiți să trageți concluzii, nu vreau să mă las. Vreau să vă transform și pe voi în fani. De azi o să fiu promoter și o să vă inspir și o să vă fac poftă! Așa! Nu sunt sigură dacă o să vă las să apucați prea multe bucățele, dar mai discutăm.

Povestea mea începe în copilărie, când în loc de mâncare gătită preferam o felie de brânză și un colț de pâine, pe care le înfulecam cu poftă și o zbugheam din nou la joacă. Ciudățenia cea mai mare a fost când, inspirată de un coleg de joacă, am mâncat cu mare poftă brânză cu gem. O, Doamne, tare mi-a plăcut, în ciuda privirilor și șușotelilor dezaprobatoare ale celor din jur.

Lucrurile au scăpat un pic de sub control când, tot copil fiind, mâncam la micul dejun ouă ochiuri cu cașcaval ras pe deasupra, câteva bucățele de brânză alături și o cană mare cu lapte. Mama se mira, mamaia se închina. Mamaia se închină și azi când își amintește cum luam câte un strop din fiecare și făceam fălcile de hamster. Eu eram fericită. Și o să fiu cât o să existe brânza pe planeta asta.

Când am mai crescut un pic, plăcerea cea mai mare era să mănânc iaurt cu parizer și pâine caldă sau brânză cu smântână. Era sărbătoare în sufletul meu când puteam să mă îndop cu așa ceva.

Timpul a trecut, eu am crescut, dar obsesia a rămas. Am început să încerc și alte sortimente, cum ar fi brânza cu mucegai (pe care zisesem că nu o să pun botul in veci), cașcavalul afumat… și mare mi-a fost bucuria când au venit ai mei de la munte cu ditamai roata de cașcavea. Am halit-o cât ai zice brânză.

Acum… bucuria e să mănânc la micul dejun și o felie-două de pâine cu crema de brânză cu verdeață Delaco. De când am gustat-o prima dată, i-am promis că îi rămân pe veci fidelă! De câte ori merg la supermarket mă întorc cu câte o cutiuță. Plus cel puțin 4 iaurturi, plus smântână, plus lapte, plus cașcaval… de se sperie mama când răstorn „prada” pe masă. Și îmi mai place să mănânc iaurt cu dulceață și cu nucă. Mmmmmiammmm!

Știu că unii dintre voi ar zice: „asemenea tam-tam pentru brânză?”, dar eu vă zic: toate ca toate, dar până la brânză! Pentru mine e alimentul de bază. Și ar trebui să vă gândiți să faceți ca mine.

Mulțumesc că m-ați ascultat. Acum vă invit să gustați din minunatele sortimente de brânză Delaco și aștept păreri. Nu, nu aștept păreri. Voi vedea pe chipurile dumneavoastră ce poate să facă brânza din om. V-o spun așa… ca de la fan la viitor fan.

logan-capota-02-150x150

*sursă foto

Acest articol e bazat pe întâmplări reale și participă la Super Blog 2014, proba 20, sponsorizată de Delaco.

Anunțuri

8 gânduri despre “Brânza brânzelor și fanul ei de onoare

  1. Iti dau cuvantul meu de onoare ca nu pot sa traiesc fara branza si alte neamuri de-ale ei! 😀 As manca intruna, asa. Daca trece o zi si nu mananc macar un iaurt sau o felie de branza nu ma simt bine.
    Amandoua suntem, acum vedem ce-o zice nenea/tanti juriu. 😀

  2. Of, draga mea, eu nu sunt mare fan brânză, o mânânc doar combinată cu alte chestii. Chestii normale, nu dulceață. :)) Dar vorbești cu atâta pasiune de ea, încât vreau! Acum! :)) Crema de brânză cu verdeață e bestială. PE cea de la Delaco nu am încercat-o. Încă. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s