OM. Mai presus de raze și umbre.

„Temperează-te! Nu lăsa să se vadă ce simți! Ce e circul ăsta?”

De ce? La urma urmei tot ce se întâmplă în interiorul meu mă reprezintă pe mine ca ființă, ca om, ca persoană rațională. Da, uneori nu sunt o lady. Dar sunt un om care dă frâu liber emoțiilor, pentru că asta sunt eu! Asta simt. Și când am ceva de zis, nu mai contează că sunt o lady sau un birjar.

Vorba aceea… prefer să mă urăști pentru ce sunt decât să mă iubești pentru ce mă prefac a fi!

Sunt o însumare a emoțiilor de bază. Sunt supărată, invidioasă, tristă, temătoare dar și bucuroasă.

Dincolo de toate, sunt sinceră! Sinceritatea asta îmi dă de furcă mai mereu. Poate ar trebui să fiu și eu o mioarță sclifosită și ipocrită, toată numai lapte și miere și dincolo de vorbe dulci să ascund o viperă. Poate așa m-ar iubi oamenii mai mult. Dar nu pot fi așa. Prefer să fiu împăcată cu mine însămi decât să fac pe plac altora. Prefer o înjurătură sănătoasă la timpul ei decât un compliment fals.

Uneori mă simt prost când simt invidie. Invidie că unii pot călători în locuri despre care eu doar am auzit, invidie că alții își permit lucruri la care doar visez… dar e normal. E normal și uman să simți asta. Totul ține de control. Dacă nu ajungi un frustrat pentru că unii au și tu nu ai e în regulă. Dacă nu ajungi în stadiul de a fi controlat de gelozie.

Mulți mi-au reproșat că mie nu îmi place nimic, că eu am doar de obiectat, că una, că alta. Asta doar pentru că fac bășcălie de anumite lucruri pe facebook din plictiseală sau din nevoia de a sta la o mică bârfă. Chestii absolut normale, comune, pe care toți oamenii le gândesc, dar prea puțini le spun. Nu îmi spuneți voi mie că nu ați fi contrariați dacă ați vedea copii făcându-și nevoile în zona verde din centrul orașului. Ba ați fi, dar mulți nu o spun. Eu am ales să spun tot ce mă frământă pentru că dacă nu descarc necăjeala de moment, ea se transformă în frustrare. Oricum, orice aș face, nu pot să îi mulțumesc pe toți. De aceea am renunțat să mai încerc.

Eu mi-am reproșat singură că plâng din orice. Dar dacă nu aș plânge, micile supărări s-ar transforma în mari supărări și apoi în depresie. Și depresia nu o pot controla. Lacrimile spală mintea și judecata, în sensul bun al cuvântului. Le curăță ca apoi să îmi dea putere pentru a găsi o soluție pentru a trece peste și pentru a merge înainte cu capul sus.

Am fost învățată să nu plâng. Dar nu am ascultat și mi-am urmat instinctele. Am plâns de supărare, am plâns de nervi, dar am plâns din tot sufletul și de bucurie! Mi-am asumat riscul de a fi puțin ridicolă, mi-am asumat riscul de a nu fi înțeleasă de toți, dar dacă una simt, aia fac!

DSCN0715edited

Pentru că ce să vezi… indiferent de atitudinea pe care o ai, fie că ești plictisit, nervos, trist sau fericit, tot există cineva care să nu fie mulțumit de tine. Indiferent din ce comunitate faci parte, din orice domeniu, online sau offline, tot vor exista cârcotași. Contează doar ce simți tu. Dacă tu ești în regulă cu tine însuți, nu contează ce cred alții.

Iar pentru că am adus în discuție comunitățile, vă mai amintiți de Komunomo, nu? Komunomo e o platformă online care dorește să ne unească, așa cum suntem. Cu toate emoțiile ce se ascund în interiorul nostru. Komunomo ne vrea fără măști, fără ipocrizie. Ne invită să ne exprimăm așa cum simțim, să ne cunoaștem dincolo de aparențe și să ne înțelegem reciproc. Pentru că, deși suntem diferiți, deși simțim lucruri diferite, deși acționăm diferit, suntem oameni cu toții. Și ar trebui să exprimăm asta prin toți porii.

Și ca să închei într-o notă amuzantă, dar legată tot de emoțiile despre care vorbeam, vreau să povestesc o întâmplare haioasă. Ei bine, de ziua mea am primit un tablou cu niște fotografii modificate astfel încât să pară că sunt lângă o persoană pe care o admir enorm. M-am bucurat atât de tare încât mi-au dat lacrimile. Ce era să fac oare, să mă abțin? Să îmi suprim bucuria șă să spun un „mulțumesc” rece? Nu. Am făcut ce am simțit.

Vă invit să urmăriți un clip. E despre emoții sincere. Un fel de râsul-plânsul, ca să fiu mai exactă. Cam așa am făcut eu cu cadoul.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2014.

Anunțuri

8 gânduri despre “OM. Mai presus de raze și umbre.

  1. Aseară în timp ce așteptam să intram la concert am avut o discuție cu fiica mea despre sentimente si comportamente. Discuția s-a încheiat cu următoarele vorbe : Trăiesc pentru mine , nu pentru alții ! 🙂

  2. 🙂 Sa stii ca as fi recunoscut articolul acesta daca l-as fi gasit in alta parte, fara a fi semnat; m-as fi gandit la tine!
    Te pup, draga Dana!

    Ilda
    Lavender Thoughts

  3. Nu-i poți mulțumi pe toți, nu poți fi iubită de toată lumea. Trebuie doar să fii TU și să fii împăcată cu tine, așa cum ai zis. 🙂
    MI-ar fi plăcut să văd o filmare de genul cu tine când ți-ai primit cadoul. Eu am reacționat exact la fel când soțul meu mi l-a adus pe motanul meu, Cola. Și da, m-a filmat. Dar sunt urâtă tare când plâng, altfel ți-așfi arătat. :))

    • Si mie mi-ar fi placut sa revad momentul. :)) Sunt oribila cand plang, fac pete rosii pe fata peste tot. :)) Asta cand plang mult, cand dau un pic apa la soricei ca atunci cu tabloul, arat mai… a om. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s