Un simplu sms te poate face vinovat pentru nenorocirea unui nevinovat

Zi de vară. Vară călduroasă, sufocantă și umedă. Nori negri la orizont, dar ce-mi pasă… eu plec la mare. Am trenul la 11 din Gara de Nord, dar m-am trezit de la 5, să fiu sigură că ajung la timp, eventual să și mănânc ceva. Cum microbuzele nu circulă de la ora asta, sper să găsesc pe cineva să mă ducă și pe mine până la București. La urma urmei nu sunt decât 70 de kilometri.

Am ieșit în stație. S-a pornit un vânt grețos și înecăcios. Sper să treacă cineva… am un sentiment neplăcut, dar îl pun pe seama emoțiilor.
E lumină afară, dar nimeni pe stradă. Deodată văd o mașină apropiindu-se. Mă uit mai bine și cu toată miopia văd că e Yarisul fostei mele profe de limba română. Mă vede și oprește.

– Bună ziua, doamna profesoară!
– Bună, Dana! Ce-i cu tine aici?
– Plec în concediu. La mare.
– Hai, urcă! Te duc eu până la București!
– Vai, sărut-mâna, îmi faceți o mare bucurie! Mi-era teamă că nu ajung la timp.

Am urcat în mașină și am pornit la drum. Norii se apropiau dinspre apus și am văzut un răsărit tare dubios. Parcă era lumea ruptă în două. În cele din urmă a început o ploaie supărată de vară, cu tunete și fulgere. Tocmai azi trebuia să plouă! Fix când plec eu în concediu.
Mașina mergea lin pe șosea, iar eu mă felicitam în gând pentru decizia luată. E infinit mai confortabil într-o mașină bună decât mirosind transpirația unora în microbuz.

Încercam să îmi fac de lucru, mă uitam pe geam, verificam facebook-ul și m-am felicitat a doua oară când i-a sunat telefonul doamnei profesoare și am descoperit că avea o cască în ureche. Prudentă, așa cum o cunosc!
Mă uit în oglinda retrovizoare și în spate zăresc o mașină, iar prin geamul său întredeschis se vedea răsărind din când în când, căpșorul unui pui de labrador vizibil vesel din pricina ploii. Avea limba scoasă și tare simpatic era.

Dintr-o dată, mașina în care era câinele a dispărut. Totul s-a petrecut într-o fracțiune de secundă, nici azi nu aș ști să descriu cum s-au întâmplat toate. Nu îmi amintesc decât o bubuitură groaznică, o zgâlțâială serioasă, airbag-ul deschizându-se și printr-un ochi de geam, labradorul vesel cu câteva secunde în urmă, zburând prin fața mașinii în care eram… și căzând ca o cârpă fără viață pe iarbă. Nu știu ce mă durea mai tare… faptul că mă lovisem la umăr (aveam centura pusă, dar am fost scoase de pe șosea și m-am lovit de „peretele” mașinii) sau ce am văzut. Doamne, cu ce a greșit câinele ăla??? De ce trebuie să plătească pentru neatenția oamenilor???

Ce s-a întâmplat după aceea îmi amintesc doar vag. Știu doar că a durat ceva până a venit o Ambulanță și a transportat răniții la spital. Din fericire, nu a murit nimeni. Niciun om. Câinele a plătit pentru tot.

Am aflat târziu, după ce am reușit să ajung la mare (halal concediu a urmat…) că lucrurile s-au petrecut în felul urmator… stapânul câinelui a încercat să depășească Toyota în care eram, dar în același timp, din față venea o alta mașină. Profesoara mea, extraordinar de atentă la drum. a reușit să scoată mașina de pe șosea, astfel încat să nu fie lovită de celelalte două mașini. Deși zdruncinate serios, am scăpat tefere amândouă. M-am felicitat a treia oară pentru că am purtat centura de siguranță și pe profesoara mea că a ales o mașină extraordinară, care răspunde „comenzilor” instant.

Ceilalți doi șoferi au avut de suferit. Cel ce venea din față, nevinovat, s-a ales cu piciorul rupt și câteva vânătăi. Stapânul câinelui s-a ales cu capul spart și sufletul rupt. Când s-a întâmplat nenorocirea abia ce dăduse „send” unui sms. „Iubita, l-am luat pe Coco de la veterinar. E bine. Ajungem într-o jumătate de oră.”

Dar Coco nu mai vine…

Am scris acest articol pentru Super Blog 2014 și vreau cu acest prilej să atrag atenția asupra nenorocirilor ce se pot întâmpla dacă ești atent la telefonul mobil în timp ce conduci. E periculos și nu e doar viața ta în mâinile tale. Un accident se poate întâmpla oricând și poate avea consecințe groaznice și iremediabile. Poți sta fără telefon în timp ce ești la volan, astfel evitând o nenorocire.

Eu nu am permis de conducere încă, dar eu, din cauza unui șofer neatent pot deveni doar o cifră în niște statistici. La fel și tu. La fel și șoferul respectiv. Și nu merită. Viața e prețioasă, mai prețioasă decât avem noi impresia.

Cei de la Toyota au făcut un experiment prin care șoferii sunt trași ușor de mânecuță și sunt sfătuiți să fie atenți la drum, nu la telefonul mobil.

Vă las cu filmul experimentului. Priviți, reflectați și vă aștept la discuții.

Anunțuri

4 gânduri despre “Un simplu sms te poate face vinovat pentru nenorocirea unui nevinovat

  1. Circul mult cu microbuzul, stii bine asta. De foarte multe ori observ soferii operand telefonul mobil, fie scriind mesaje, fie citind mesaje sau in mijlocul unui apel. De fiecare data sper ca o s-ajung la destinatie intreg si ca soferul meu nu o sa provoace vreo nenorocire. Cred ca intr-o zi, cat de curand am sa incep sa-i atentionez chiar cu riscul de a nu ma mai lua din statii cand o sa ma vada….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s