Dulciurile: răsplată și pedeapsă. Și cum am renunțat la ele pentru o lună.

Nu știu dacă am fost sau sunt dependentă de dulciuri. Știu doar că dacă prindeam ceva în mână, nu mă lăsam până nu devoram tot. Fie prăjitură, fie plăcintă, fie ciocolată sau bomboane. Nu am fost niciodată genul „mănânc azi o pătrățică, mâine o pătrățică și am o săptămână dintr-o ciocolățică”. Eu sunt dintr-o bucată. Ori mănânc, ori nu mănânc. Ciugulitul nu e de mine. E un defect care trebuie educat. Și poate fi educat.

Ajunsesem să cumpăr mereu dulciuri, în primul rând ciocolată, mâncam dimineața cu cafea, mâncam la muncă, mâncam seara … mâncam mult. Problema e că spre deosebire de alte persoane, mie dulciurile îmi fac poftă de mâncare. Mănânc ciocolată, apoi mâncare, iar după mâncare simt nevoia de ceva dulce. Mai mănânc puțină ciocolată și apoi iar mi se face foame. Unii mănâncă ori dulciuri ori mâncare. Eu mâncam și dulciuri și mâncare. Și nu era bine deloc. Greutatea mea a ajuns o problemă urâtă și trebuia să fac ceva. Să încep de undeva…

Acum câteva luni mi-am propus, inspirată de Iguanitza, să renunț la dulciuri. Dar doar în timpul săptămânii. Am început pe 1 septembrie și am rezistat vreo 7 săptămâni. În week-end mâncam ce voiam. Am reușit să dau vreo 3 kg jos. Dar a venit ziua mea în noiembrie și m-am apucat din nou de prostii. Evident, am pus la loc kilogramele, plus că după dezmățul de sărbători am pus câteva și peste cele pe care le-avusesem de la început.

Ziceam că nu pot. Că orice aș face nu pot să slăbesc și mă pregăteam să mă accept așa cum sunt. Până când, în decembrie (cam de sărbători) am descoperit un grup pe facebook, Lupta cu kilogramele, unde fete și femei obișnuite își dau sfaturi și se încurajează una pe cealaltă, poate poate or scăpa de cele câteva kilograme în plus. Evident, am intrat și eu în grup și m-am băgat în vorbă. Un pont nu strică niciodată, așa că urmăream cu atenție ce vorbeau fetele și când aveam și eu ceva de spus, spuneam. Și când nu aveam. Să mă aflu în treabă. Că eu gura nu mi-o țin. :))

Într-o zi, una dintre fete a lansat o provocare: cine poate renunța pentru o lună la dulciuri? M-am codit, m-am foit, până la urmă mi-am zis că acum e acum și fir-ar ceapa căprii mă-sii, mă bag!

Cine mă cunoaște știe că sunt teribil de competitivă și căpoasă și când îmi intră ceva în cap, nu îmi scoți orice ar fi. Și în cazul de față… trebuia să rezist o lună. Altfel ieșeam pe locul 2 în lupta cu mine însămi. Și pentru mine nu există locul 2. Altfel mă oftic rău. RĂU.

A fost mult mai ușor decât aș fi crezut. I-am zis mamei dinainte să ascundă dulciurile, să nu mă simt tentată. Le-a ascuns. Bineînțeles, când am cotrobăit prin dulapuri în căutare de te-miri-ce, am dat de ele, inițial mi-a fost poftă, dar apoi nici nu le-am mai observat.

Nu pot să mint, nu am ținut dietă. Nu pot să pozez într-un îngeraș al alimentației sănătoase pentru că nu e cazul Au fost zile când am mâncat numai alimente sănătoase, salate, pâine puțină, fructe, legume, iaurt, etc, dar au fost și zile (nu așa multe) când am dat iama în paste, pâine, prăjeli… deși de cele mai multe ori am ales mâncare gătită în casă de mine sau de mama.

Și cu toate astea, am dat jos aproape 3 kg într-o lună. Fără eforturi, fără sport.

Starea generală, fizic vorbind, a fost și e mult mai bună, nu m-am mai simțit atât de balonată, nu m-am mai simțit grea după mese… până să renunț la dulciuri, când mă trezeam dimineața aveam o stare urâtă, de parcă aveam un sac de pietriș în stomac, acum mă simt ok.

În luna ce-a trecut nu am simțit poftă mare de dulciuri decât de câteva ori și atunci de ceva făcut în casă și ceva de cofetărie.

Am realizat că înainte, dulciurile erau pentru mine o recompensă și în același timp o pedeapsă. Mâncam dulciuri când simțeam că am făcut sau mi s-a întâmplat ceva bun, dar mâncam și când eram mâhnită și simțeam că nimic nu mai contează, așa că ciocolata aia oricum nu schimbă nimic, deci hai să mănânc câtă pot, că tot grasă și urâtă sunt. Mâncam și de dragul de a mânca, de a mânca mult. Noroc că mi-am dat seama într-un sfârșit și am hotărât să nu îmi mai chinui degeaba corpul când știu ce stare am când mănânc prea multe dulciuri.

Și așa a trecut timpul. Recunosc, nu am renunțat total la zahăr. Am băut cafea îndulcită cu zahăr (o linguriță pe zi nu cred că a omorât pe cineva) pentru că alți îndulcitori nu vreau să încerc. Am băut din când în când și câte un ceai îndulcit (de obicei cu miere, dar au fost și zile când l-am îndulcit cu zahăr) și chiar un compot făcut de mama.

Nu mi-au lipsit dulciurile. Ba chiar, într-o zi am simțit miros de gogoși trecând pe lângă cineva (și mie îmi plac gogoșile) și am avut o senzație ușoară de greață.

Auzisem că în ziua când voi mânca din nou ceva dulce, voi simți că e prea dulce, că mi se va părea grețos și schimbat, etc.

20150207_192606

Ei bine, nu a fost cazul. Azi am mâncat ceva dulce pentru prima oară după o lună… niște prăjiturici de dimineață și o savarină după ce am venit de la serviciu. Foarte bune. Dar nu mă simt mai împlinită sau mai fericită pentru că le-am mâncat. Așa că probabil voi mai gusta ceva dulce mâine și apoi îmi reiau programul fără.

Pentru că se poate. Și pentru că îmi e mai bine așa.

Prefer să mănânc o banană sau un măr.

Sunt mândră de mine. Acum da, chiar sunt mândră de mine. Chiar dacă nu se vede mare lucru când mă uit în oglindă, se simte. Și ce se simte contează mult mai mult decât ce se vede. Părerea mea!

Anunțuri

16 gânduri despre “Dulciurile: răsplată și pedeapsă. Și cum am renunțat la ele pentru o lună.

  1. Bravo! Îmi place că ai voință. Aveam și eu mai multă într-un timp. Cred că va trebui să renunț și eu la dulciuri o perioadă. Că le-am încercat pe toate și nimic nu mai dă rezultate. Dar mai întâi să treacă ziua mea. :))

  2. eu fac parte dintre cei care daca mananca mai mult dulce, nu mai mananca aproape nimic altceva. din acest motiv mi-am propus s-o las mai moale, plus ca de cateva luni bune, poate chiar doi ani, cand fac exces de dulce, mi-e greata, nu-mi cade bine si ma simt de-a dreptul rau. sau daca beau un pahar de suc, nu mai vreau dulce toata ziua. azi am avut o zi idioata si de la senzatia acuta de frig, ca m-a luat tare cand am fost afara si-am mancat o napolitana de 20 de grame, un baton de ciocolata de 50 de grame si nu ma simt ok, chiar daca efectiv am simtit nevoia de ceva dulce si caloric dupa frig. practic 350 de calorii au fost aiurea din tot ce-am mancat azi, dar nu fac zilnic asa ceva.

    fructe, in schimb, mananc din plin. ziua foarte proasta e cea in care mananc un fruct, iar o zi medie e cand mananc vreo 3 :)).

    ca suma viciilor sa fis constanta, in ultima vreme am o atractie nebuna fata de pufuleti, dar eu nu-i consider prea daunatori, chiar mi se par light comparativ cu ce alimente exista pe piata.

    • Si mie imi pica greu, ma simt plina, ma simt fara chef si greoaie.
      In schimb ma simt super cand mananc banane. Cica ar ingrasa, dar nu cred ca s-a ingrasat nimeni de la o banana pe zi, las-o incolo de treaba. :))
      Si mie imi plac pufuletii, bine ca mi-ai amintit de ei. Sunt buni pentru mintit stomacul, sa aiba ce sa rumege. Cat de rai pot fi, apa cu sare si malai? :))

  3. Bravo, bravo! Ai voință, asta e cel mai important!
    Eu nu mi-am propus niciodată să renunț la dulciuri, mănânc aproape zilnic. Ne-am făcut un obicei eu cu prietenul meu, să împărțim seara câte o ciocolată. 😀 Mda, și seara. :)) Dar adevărul e că nici nu am vreo motivație… n-am probleme cu kg în plus, la analize mi-a ieșit mereu ok glicemia, etc.
    Am în schimb alt viciu cu care mă lupt, poate o să scriu cândva pe blog despre asta. Ideea e oricum că dacă vrem se poate. Voință și motivație să fie!
    Pupici

  4. May I say that I’m proud of you too? 🙂
    Si eu fac parte din tabara asta ciudata care implica mancare dupa dulce si dulce dupa mancare! :)) De cand imi spun s-o las mai moale si… parca nimic nu provoaca declicul!

    Keep up the good work!!! Kisseeees and hugs for you!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    • Oh, deci ma intelegi! :)) E aiurea de tot treaba! Dar ma bucur ca am reusit chestia asta si vreau sa o tin tot asa. Stai linistita, intr-o zi probabil o sa iti zici si tu „pana aici!” si incepi imediat sa te lepezi de ele.
      Multumesc mult! Pupici multi si big hugs!

  5. Jos palaria Maria!:)) Sincer am avut si eu intentii din astea. De multe ori. Cedam intr-un dezmat ciocolatos dupa maxim doua zile. Sunt fara scapare cred! Nu pot sta fara dulciuri. Deja e dependenta, sunt constienta de asta. Te admir sincer pentru ambitie. Imi cam lipseste calitatea asta! Poate daca as avea pe cineva care sa imi traga suturi in fund constant ar fi mai usor, cineva care sa ma intrebe, sa ma verifice, caruia sa trebuiasca sa ii raportez. Asa…mnu!:))

    • Sar’na! Aoleu, sweety rehab-ul te paște! :))
      Eu acum sunt iar in a treia zi fara si e minunat. ❤
      Nu imi lipsesc decat cand imi e foarte foame. Data viitoare o sa mananc la Iertaciune, niste halviţă. 😀

  6. felicitari! e mult mai bine sa reducem consumul de produsele care contin zahar rafinat. Mierea sau zaharul din fructe (curmalele, smochinele) sunt inlocuitorul ideal. si eu am rarait considerabil dulciurile, dar nu le-am exclus de tot, desi mi-ar placea sa pot

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s