Copil până la capăt.

De când mă știu și până acum, la venerabila vârstă de 26 de ani (și 3 luni, hăi hăi, bătrânețile mele…) mi s-a repetat obsesiv aceeași replică (se voia a fi sfat): „Maturizează-te!”. Și eu i-am ascultat? Neaaaah, am avut mereu lucruri mai bune de făcut. Am avut multe visuri, unele realizate, altele nu… unele realizabile, altele nu.

Am avut mereu suflet de bebe dincolo de armura de titan, armură de care prea puțini reușesc să treacă. Dar dacă treci, vei vedea un copil mare, vesel, uneori naiv, visător, jucăuș… eu și acum mă uit la desene de exemplu. La urma urmei, de ce nu m-aș uita? Îmi fac vreun rău? Sufletul de copil trebuie „întreținut”, altfel se pierde în jungla asta de beton armat în care se pierd mulți cu timpul. Își pierde transparența, finețea și strălucirea. Și eu nu vreau asta. Eu țin la sufletul meu.

Pentru mine, nimic nu e mai frumos într-o dimineață de duminică decât să pornesc televizorul la desene animate și să mă uit la ele vreo oră, leneșă, cu ochii cârpiți de somn, dar bucuroasă.

De desenele animate sunt legate multe amintiri, majoritatea din copilărie, dar și recente. Prima dată când am mers cu prietenul meu la munte, am descoperit postul de desene animate Boomerang și nici că l-am mai schimbat. Vă imaginați, doi oameni în toată firea, stând ore întregi cu ochii la desene animate? M-am atașat instant de acest post tv pentru că am regăsit acolo desenele copilăriei, Tom&Jerry, Scooby Doo… noaptea tot pe Boomerang am ținut televizorul pornit (nu pot să adorm fără televizor) și de fapt… nici nu prea am dormit de dragul desenelor.

Tom-And-Jerry-HD-Wallpapers3

*sursa

Pun pariu că dacă aș avea un bebe i-aș turna supradoză de Tom&Jerry. Și aș sta cu el zgâită în televizorul ăla, de parcă am avea amândoi 3 ani. Aș revedea cu drag episodul în care Jerry se sperie de agitația Manhattan-ului, cel în care Tom se chinuie să ajungă în Rai și aș leșina a mia oară de râs când aș vedea cum Spike îl chinuie pe sărmanul Tom…

Și clar mi-aș învăța copilul că dacă treci de marginea prăpastiei cazi, nu îți rămâne o secundă să faci un semn de adio către cineva. :)) Numai eu știu câte bușituri mi-am luat de pe canapea când încercam să-l imit pe năzdrăvanul de Tom…

Clar, Tom&Jerry mi se pare un serial pentru tot neamu’, nu doar pentru copilași. Pentru că efectiv, generații întregi am crescut cu el, de peste 70 de ani. Cu alte cuvinte, eroii pisoiaș și șoricel sunt de-o seamă cu bunicii noștri. Deci dacă pentru ei au fost buni, de ce nu ar fi buni și pentru bebelanii noștri și mai ales, de ce nu ne-am uita și noi împreună cu ei?

Voi la ce desene animate v-ați uitat (sau încă vă mai uitați) cu drag?

Ați prefera desenele copilăriei noastre sau cele noi?

Pupicici!

Anunțuri

7 gânduri despre “Copil până la capăt.

  1. Din ce in ce mai rar ma uit dar cand o fac ma salveaza youtube-ul (la tv nu apuc sa vad desene mai deloc). Si da, tot la Tom&Jerry imi place si mie sa ma zgaiesc 😛

  2. Evident ca si eu ma uit la desene, doooh! Numai ca stai asa…sa explicam. Acum sunt atatea studii despre influenta nociva a televizorului asupra copiilor incat si tu o sa ajungi ca mine si o sa faci program. Nu ai voie mai mult de 30 de minute de desene pe zi, nu seara ca te agita!:)) Nu credeam sa fiu vreodata mama aia. Dar ma uit pe furis singura dupa ce adoarme ea, deci e ok! Mie nu are ce sa imi mai strice la creier. Ma uit cu drag la Tom si Jerry si eu, ma uitam mereu pe Cartoon Network cand eram mica la toate cretinismele gen Dexter, Cow and Chicken si alte balarii. Cred ca de la alea mi s-a tras buba la cap. Dar asa am invatat sa vorbesc in engleza ca pe vremea mea Cartoon era netradus maica! Acum sunt multe desene misto, dar si unele oribile. Cu fii-mea ne uitam pe bucati la Mickey, Sofia Intai, Doctorita Plusica, Dora Exploratoarea, Jack si Piratii. Pacat numai ca dau astia acelasi episod de 100 de ori de le stiu pe dinafara!:)))

  3. :)) uite la asta nu m-am gandit. Bineinteles, oleaca de masura nu strica. Dar decat sa il bag cu capul in laptop de la doi ani, mai bine desene. Cu program. 😀
    El/ea, ca io sunt om mare (ce glume am in mine =)))) ) si imi dau voie. Mwhahaha

  4. Stii ce mi-am amintit? In afara de fireasca Sailor Moon? Mi-e dor de mor de Captain Planet si de Piratii apelor negre (parca asa se numeau gagii aia…) Si desenele cu Mizerabilii si Cartea Cartilor si ahhh, misto desene am avut cand eram copii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s