De-o parte și de alta a creditului

Mă simt aiurea de când a trecut Liliana pe la mine. Liliana e fosta mea vecină, ne jucam împreună când eram micuțe. A venit mai devreme pe la magazinul unde lucrez și printre altele, mi-a spus și câteva bârfe despre fetele de la bloc. Ileana și-a găsit serviciu, în sfârșit. ”Nu e mare chestie, e vânzătoare.”, mi-a zis Liliana cu un ușor dispreț. Hello, femeie înfumurată, vânzătoare sunt și eu. Logica mea spune că tocmai mi-ai zis că nici eu nu sunt mare chestie.

 Nu știu de ce îi las pe toți să se ia de mine tot timpul, să îmi vorbească așa, cu aerul de ”Spune, puișor, tu ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Practic sunt vânzătoare, da, dar am studiat finanțe. Și pot să fac și altceva. Să vă văd pe voi totuși când vă ridicați de la birou dacă știți diferența dintre fond de ten și bb cream sau să rostiți corect Guerlain.

În fine, una peste alta, tipa m-a dat peste cap. Cu salariul ei mare, cu planurile de a-și cumpăra și o casă la munte… cu totul. Parcă vreau și eu să schimb ceva. Să le arăt că pot să fac și altceva.

După-amiază caldă. Sunt singură la masă, pe o terasă din Centrul Vechi, savurând o limonadă rece cu miere, pe jumătate atrasă de agitația din jur, pe jumătate citind concentrată niște hârtii.

 Deodată, simt că mă împunge cineva în umăr. Mă întorc. Aproape nu o recunosc. E Mădălina, fosta mea colegă de facultate cu care nu am păstrat legătura pentru că ea a rămas în București imediat după Master.

 -Hei, Dana!

-Mădăăăălina! Tu erai!

-Băi, nu spune că nu mă mai cunoști! Nu m-am schimbat atât de mult!

-Ah, nu, Mădă, scuze! Eram concentrată asupra unor oferte de la bănci și sunt complet debusolată. Una e teoria, alta e practica, nu? Sunt dezamăgită!

-Ai nevoie de un credit?

-Și ce fel! M-am mutat aici de curând cu serviciul și efectiv mi-e groază să stau cu chirie. Vreau un loc doar al meu, ceva nou și curat. Am niscaiva economii, mi-au mai dat și ai mei ce au putut și încerc să o scot la capăt cumva.

-Am o idee! Cred că ai noroc, mare noroc! Am un prieten care lucrează în domeniul ăsta, cred că te poate ajuta. Treci pe la mine și vorbești cu el.

-Să mă ajute? Pentru un credit? Mădă, dar nu îmi permit să plătesc consiliere…

-Stai liniștită. Îți explică el ce și cum. Vino mâine dimineață și stai de vorbă cu el. Incă bei cafeaua dulce și cu mult lapte, hah?

-Și cu scorțișoară. Ok, s-a făcut, vin mâine!

-Bun. Uite adresa, uite numărul de telefon, vorbim mâine, chiquita, adioooos!

-Pa, loca, pa!

 A doua zi de dimineață, ajung în fața unui bloc ce pare nou și foarte modern. Sun la interfon, mi se deschide și urc scările. Vocea Mădălinei se aude de pe scară printr-o ușă închisă și mă apropii să sun. Ușa se deschide și apare capul creț de copil zvăpăiat al lui Mădă.

-Haida, bre! Te așteptam! Uite-l pe Alex. Aleeex! Iat-o pe domnișoara nedumerită! Explică-i matale toată chestiunea până fac eu cafeaua aia.

 Am intrat în bucătăria Mădălinei. Cât garsoniera în care stau eu cu chirie. Spatioasă, modernă, mobilier nou, o minune. La masă stă Alex, un tip sexy, tuns scurt, cu ochi verzi.

 – Bună! Eu sunt Dana!

-Bună, Dana! Eu sunt Alex. Mi-a spus Mădă că ești interesată de un credit pentru casă, nu?

-Da! Clar. Nu mai pot. Efectiv, nu mai pot să stau cu chirie. Vreau locul meu, să mi-l aranjez cum vreau, nu să stau să mă mut ca ăia cu cortul mereu.

 De lângă aragazul ultra modern se face și Mădălina auzită.

 -Alex e pur și simplu minunat. Uite ce minune de apartament mi-am luat datorită sfaturilor sale! M-a ajutat și pe mine.

 Alex a început să îmi povestească despre firma pentru care lucrează, AVBS Credit. E o firmă ce face consultanță gratuită pentru cei care vor să aleagă creditul cel mai avantajos. Îl ascult zâmbind și până la urmă îmi fac curaj să îl întreb. „Gratuit? Cum gratuit? Cine mai face ceva gratuit în zilele noastre?”

 M-a liniștit cu un zâmbet.

-Nu, munca mea nu e gratis. Doar că nu ești tu, clientul, cea care plătește. Întâi vreau să îmi spui dacă dorești credit în lei sau credit în valută. Anumite bănci percep dobânzi mai mici pentru creditele în valută, dar există mereu riscul de a crește rata dacă valuta crește.

– Clar mi-aș dori un credit în lei.

Perfect. De exemplu, cei de la BRD îți oferă acum credit prima casă în lei, pe o perioadă de maxim 30 de ani la care poți plăti un avans de minim 5% din valoarea casei. Am înțeles că deja ai niște economii.

– Am în jur de 10000 de euro și vreau să îi folosesc pentru că nu vreau să întind creditul pe o perioadă prea mare. 20 de ani ar fi ok.

 A început să îmi explice, deși vedea în ochii mei că țineam pasul cu greu și îl întrerupeam pentru a cere explicații. Ca un profesor bun mi-a repetat totul de mai multe ori și mi-a trecut datele printr-un simulator de credit (apropo, mi-a spus că aplicația este disponibilă gratuit doar pentru Android sau iOS, iar după instalare trebuie introdus codul unic 1234 pentru a fi funcțională. Ea îți permite să calculezi și să soliciți creditul) pentru a mă ajuta să înțeleg și pentru a-mi face o idee despre costul ratelor lunare, durata de creditare și costul total al creditului. După câteva ore de discuții și câteva cafele cu mult lapte eu deja eram obosită, dar hotărâtă asupra unei oferte de credit. Alex într-adevăr era un geniu.

 A doua zi eram cu documentele în biroul lui Alex și câteva zile după, deja băteam străzile Bucureștiului pentru a-mi alege apartamentul visat. Totul a decurs destul de ușor, a urmat semnarea contractului cu banca și apoi semnarea contractului de vânzare/cumpărare a apartamentului MEU! Al meu al meu! Alesesem un credit prima casă, pe o perioadă de 20 de ani cu avans de 8000 de euro(echivalentul în lei) și cu o dobândă preferențială pentru că încasez salariul la banca respectivă.

 Cu Alex m-am împrietenit, am devenit destul de apropiați. Eram fascinată de munca sa și de modul în care ajută oamenii să descopere cele mai bune soluții de creditare. Am devenit interesată și i-am spus că aș dori să fac și eu asta.

 Mi-a spus că pentru el era un job part-time și chiar m-a tentat, mai ales că ideea că am pe cap un credit de 20 de ani mă cam speria. I-am cerut detalii și el, cu același calm mi-a explicat totul. Mi-a spus că și-a deschis franciza în propriul apartament cu o investiție inițială de 3000 de lei și că la început a lucrat singur. Între timp și-a permis să angajeze ajutoare și a făcut bani oferindu-le clienților consultanță gratuită. Visătoare din fire, deja mă vedeam cucoană la birou, semnând primul contract intermediat de mine.

 Bun, m-am pus pe treabă. Am depus documentația la AVBS, am urmat ce era de urmat pentru a obține franciza și curând aveam propria afacere în dormitorul gol din apartamentul meu decomandat, cu 4 camere. Ba chiar am mers mai departe și mi-am făcut și cărți de vizită: Dana Jugaurs, broker credite bancare AVBS Credit.

Păi nu?

 Era timpul să intru în pâine. Trebuia să mă fac remarcată, cunoscută, preferată de oameni. Așa că am apelat la trucul cel mai la îndemână. Facebook, normal. Uitându-mă pe pagina de facebook a celor de la AVBS, m-am gândit să îmi creez și eu o pagină pe care să îmi promovez serviciile și prin care să atrag clienții. Mai mult de atât, am printat mii de flyere pe care le-am răspândit prin toate colțurile Capitalei. Trebuia să mă fac cunoscută. Trebuia ca oamenii să știe că există o companie de brokeraj credite bancare care oferea în mod gratuit consultanță oamenilor disperați.

 Eram pusă la punct cu toată documentația necesară, aveam deja legături deschise în cele mai multe

dintre băncile partenere, trecusem printr-un training intensiv în care mi-am dat seama că tot ce

învățasem în facultate începea să dea roade și nu mai părea deloc banal sau inutil și puterea mea de

persuasiune îmi asigura un succes garantat.

 Clienții au început să apară. Oameni cu diverse probleme. Devenisem broker și mult mai mult de atât, oamenii aveau încredere în mine până în punctul în care îmi povesteau problemele și neliniștile lor și de cele mai multe ori din relațiile strict oficiale broker-client se nășteau legături de prietenie. Nici nu eram genul acela clasic de cucoană de birou, cu fustă creion, cămașă albă și tocuri cui. Nu, eram o tipă în blugi boyfriend, sacouri fistichii și buze roșii. Oamenii mă plăceau. Chiar mă plăceau. Și mie îmi plăcea să lucrez cu ei, așa că m-am confruntat cu o dilemă. Nu mă mai descurcam cu două joburi. Trebuia să fiu ori broker, ori să merg înainte cu jobul meu. Am ales prima variantă și am decis că e nevoie să îmi formez o echipă.

Am ales o metodă interesantă, am început să frecventez facultățile, să urmăresc studenții din anii terminali și să îi abordez pe cei pe care mi-ar fi plăcut să îi am alături în echipa mea. Am găsit în cele din urmă patru tineri simpatici, hotărâți, dornici de afirmare și fermi. Cu ei am pornit din nou la drum, în proiectul AVBS Credit.

 Acum, după 5 ani, cei din echipa mea, prietenii mei, camarazii mei, sunt niște profesioniști. La fel de hotărâți ca la început, la fel de simpatici și cu aceeași dorință de a munci și de a-i ajuta pe alții. Au studiile terminate și unii dintre ei chiar și-au întemeiat deja familii minunate.

 Acum eu sunt un fel de Alex ce ajută oamenii aflați în dificultate și mai mult de atât, pot oferi unor tineri șansa de a face munca pe care eu o fac cu mult drag de ani de zile.

Eu sunt Dana și aceasta este povestea mea alături de AVBS.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015!

Anunțuri

9 gânduri despre “De-o parte și de alta a creditului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s