„Ți-am spus cât ești de frumoasă?”

Odată cu venirea primăverii cred că am devenit puțin mai melancolică, mai visătoare. Oare e astenie? Nu știu, dar știu în schimb că am multe dorințe și visuri pe care vreau să le văd realizate. Sunt toate simple, dar mă gândesc că lucrurile simple sunt cel mai greu de obținut. Tindem să ne complicăm și să ne împiedicăm de toate nimicurile când avem lângă noi tot ce ne ajută să fim fericiți.

Fericiți… iată un cuvânt minunat. Să fie oare fericirea un lux? Eu zic că nu, cât timp îmi păstrez judecata limpede și sortez voioasă lucrurile care îmi fac bine și arunc la gunoi ce mă întristează. Fericirea mea… e formată din cele mai simple lucruri cu putință.

Îmi amintesc că fericirea, când eram copil, însemna să pornesc în căutare de sâmburi de caise, pe care îi spărgeam cu ajutorul pietrelor și mă rugam la toți Sfinții să nu fie miezul amar.

Fericirea însemna să mă cațăr în pomi după vișine și să fur corcodușe din pomul vecinei din fața blocului. Bineînțeles, din creanga ce atârna peste gard, că eram prea găină să îl sar.

Fericirea însemna o zi de vacanță sau o notă mare.

Acum nu sunt multe schimbate chiar dacă au trecut atâția ani. Sunt fericită într-o după-amiază caldă, când stau în pat cu fereastra deschisă, vizionând un film.

Sunt fericită în creierii munților și sunt fericită când simt parfumul pomilor înfloriți.

Sunt fericită când am micile mele victorii, când fac un bine pe pătrățica mea, când reușesc să fac ceva ce mi-am propus… cum ar fi când am reușit să îmi fac cel mai șmecher coleg să citească Harry Potter, când mi-am convins prietenii de pe facebook că Neymar e foarte mișto, cand vin clientele să îmi mulțumească pentru recomandările pe care le-am făcut.

Și pentru că fericirea, ca și iubirea (se leagă între ele oricum) trece prin stomac, sunt fericită și când mănânc ceva bun. Sunt cel mai gurmand om din lume, păcătuiesc des în acest „domeniu de activitate”, însă spăl păcatele cu pofta de legume și fructe. Mere, struguri, zmeură, caise, pe toate le iubesc.

Fericirea trece prin stomac, iubirea trece prin stomac, dar fie vorba între noi… și frumusețea tot prin stomac trece. Și culmea, se ține scai de fericire și iubire. Pentru că sunt fericită și când primesc complimente, am grijă de stomăcelul meu și ce îi dau să rumege. Și cum fructele conțin fibre, minerale și vitamine (adică o adunătură de mititei care ne mențin sănătoși și vioi), mi se pare firesc să le consum cât de des pot. În stare naturală. Nu sucuri, nu smoothies, nu compoturi: fructe. Proaspete.

 Și că veni vorba de fructe, ele ajută din interior, dar nu numai. Folosite în produsele cosmetice, ne redau vitalitatea și frumusețea pielii. Noua mea obsesie? Gama Gerovital Happiness. Pentru că produsele conțin extracte din fructe ce mă ajută să fiu frumoasă și să radiez de fericire. Pentru că sunt produse fără parabeni (prefer să îi ocolesc) și conțin parfum hipoalergenic. Deja presimt că CC Cream-ul va fi prietenul meu de nădejde.

                    DSCN2092 DSCN2098

Parcă-s create special pentru tenul meu mofturos și agresat atât de mult în „tinerețe”. Și parcă îmi crește inima de happiness când el îmi spune „ți-am spus cât ești de frumoasă?”

20150310_134320~2

Da, sunt frumoasă când sunt fericită și sunt frumoasă când natura și industria cosmeticelor complotează în favoarea mea.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.

Anunțuri

Un gând despre “„Ți-am spus cât ești de frumoasă?”

  1. Pingback: Mască Gomaj Gerovital Happiness | Bibelou's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s