Viata din ziua mea

Pentru ca ziua mea e lunga! Lunga si uneori atat de obositoare incat am impresia ca nu se mai termina si nu mai ajung sa ma odihnesc in patul meu.

La 8 jumatate, fix cand prind nenorocitul ala de autograf de la Neymar si apuc sa-i zic trei vorbe intr-o portugheza stricata, se aude dracia de alarma si urmeaza clasicele injuraturi de muma si de sfinti si mare e minunea ca nu arunc telefonul pe geam.

Urmeaza un mic dejun lung cat o zi de post si apoi viteza. De ce viteza? Cum de ce? Doar nu ma trezesc gata imbaiata si machiata. Si iac-asa, Dana noastra reuseste sa arate a om in 15 minute. Asta fu proba de viteza. Rezistenta abia acum incepe. Urmeaza goana pana la serviciu. Pentru ca eu niciodata nu sunt gata la timp, ca sa pot merge relaxata.

Clientii de multe ori ma asteapta la usa. Cand apar transpirata ca o zana cazuta in dizgratie trebuie sa alerg ca o furnicuta (furnicile alearga?) sa ajut oamenii sa isi aleaga cosmeticele cele mai misto pentru uzul propriu sau pentru a face un cadou minunat vreunei persoane minunate.

Si nah… eu trebuie din cand in cand sa ghicesc si gusturi… ca un fel de mamitica omiduta incerc sa ma prind cam ce i-ar placea fiecaruia.

Nici nu am intrat bine si o mamica isi face aparitia. Are o fetita frumoasa si carliontata, care abia a invatat sa mearga. Cu piciorusele mici alearga de colo colo, facand curse intre vitrine si raftul cu lacuri de unghii de unde mai ia cate o oja si ii testeaza rezistenta pe gresie. Cu ocazia asta am aflat si ca vitrinele nu-s de zahar, le-a gustat micuta. Maica-sa nu are treaba, isi alege o vopsea. Eu in schimb, am dubla preocupare. Alerg intre mamica (sa-i arat, sa ii explic, sa ii recomand) si fetita, (sa am grija sa nu se loveasca de ceva, sa nu sparga vreo sticluta, sa nu demoleze nimic). Cu putin noroc se rezolva totul si le impac pe-amandoua.

Rrraman singura! Am timp doua minute sa aranajez cataloagele vopselelor si sa arunc si un ochi pe internet, poate aflu ceva despre rujurile alea de care m-au intrebat niste pustoaice ieri. La naiba, cica se poarta rujurile negre! Eww!

Nu fac doua miscari ca ma pomenesc cu o batranica cocheta. Vrea ceva pentru intins pielea. Inainte sa ma ia gura pe dinainte si sa ii recomand un fier de calcat, gandesc cateva secunde si ii recomand cea mai noua aparitie in domeniu. Ii laud crema aia 5 minute si cand vreau sa merg la raft, descopar ca nu-i! Atunci unde-i? Stai asa! E in depozit. Sus. Iau scaunul, ma urc pe el, am 3 ameteli, ma trec toate apele si pana la urma gasesc crema. Batranica e multumita, eu ies cam transpirata si jumulita, dar fericita ca am mai ajutat pe cineva.

Intre timp mai aranjez cateva chestii in sertare, mai alerg niste pustani care au intrat sa pipaie perucile din vitrina si sa fure mostre de fond de ten, le zic cate ceva de dulce si ma intorc la treaba mea.

Pac, apare o nebuna! Nebuna nebuna, jur! Cica poza aia mare de pe perete e luata dintr-un film. Cu Apocalipsa. Ca a trimis Dumnezeu bulgari de foc pe Pamant si uite, acolo sclipeste ceva. A vazut ea in film. Abia reusesc sa scap de ea dupa ce ii zic de o suta de ori ca nu stiu ce-i cu poza si nu am vazut filmul.

Dintr-una intr-alta, se face ora pranzului. Deschid un iaurt si ma asez sa il mananc. Nu bag lingurita-n el ca zbang, se deschide din nou usa. „Ah, ma scuzati, v-am deranjat de la masa! Stati linistita si mancati, doar ma uit!”. Ma asez usurel si bag timid lingurita aia iar in iaurt cand… „Auziţ’, da’ puteti sa veniti sa imi aratati si mie asta? Da’ asta de-aici ce e?”. La naiba, s-a zis cu relatia mea cu iaurtul ala. Oricum nu era mare chestie, adica ce, cui ii face placere sa manance un iaurt degresat? Bleah. „Ala e un after shave, doamna. Aveti pretul acolo, vin imediat!”. Cu parul maciuca, dar vin.

Cu chiu cu vai termin iaurtul. Vreo juma’ de ora pe suta de grame. Scap ‘eftin.

Nu apuc sa iau ultima inghititura, ca isi face aparitia „clienta” mea preferata, da, cea care nu cumpara niciodata nimic: „Te-ai ingrasat, domnisoara!”. Doamne Dumnezeule, Iisuse Hristoase, cat o iubesc pe femeia asta. Serios acum, cui nu ii place sa i se spuna ca s-a ingrasat? Mai ales dupa un iaurt degresat? E de vis.

Lasa ca slabesc eu acum, e ora la care ies fetele de la liceu si sa vezi alergatura printre ele! Recomand un ruj care sa fie si la moda, sa o si avantajeze, sa fie si accesibil, in timp ce altei fete ii recomand ceva pentru suvite si o alta striga la mine din celalalt colt sa merg sa ii arat parfumul ala dulce dulce, ultima fita. Eu sunt in elementul meu, dar nu pot sa spun ca nu e obositor uneori.

Toata oboseala mi se evapora cand vad curierul cu pachetele de marfa de la o firma care imi place mie teribil de mult. Si atunci alerg iar ca o albinuta de la raft la raft sa asez pretioasele produse. E o oboseala placuta, dar dupa o zi atat de agitata am nevoie de protectie serioasa impotriva transpiratiei.

De o vreme tot ciulesc urechile cand vad o reclama la tv. E vara, firmele care produc antiperspirante se intrec in reclame care mai de care, dar dintre toate numa’ una mi-a atras atentia. Rexona vine cu o noua tehnologie care m-a captivat total, MotionSense pe numele din buletin!

Rexona_infografic-586x800-1

Smecheria la ea e ca microcapsulele parfumate sunt activate de miscare. Cu alte cuvinte, cu cat ma misc mai mult, cu atat antiperspirantul meu elibereaza mai mult parfum, astfel eu reusesc sa trebaluiesc ca o albinuta care a baut prea multa cafea si sa fiu si parfumata intreaga zi. Cui nu i-ar placea asta? Iata ca se poate. Asa ca v-am pupat, eu merg sa imi iau antiperspirant.

Anunțuri

13 gânduri despre “Viata din ziua mea

    • Si mie! Imi ador jobul si nu l-as lasa. Aici am vrut sa scot in evidenta oboseala si alergatura de dincolo de placerea de a sta printre cosmetice. Dar una peste alta nu sunt nemultumita. 😀
      Merci pentru comentariu!

  1. Toate ca toate, dar cum poate fi trecut cu vederea faptul ca alarma suna la 08:30… mamma mia! Las deoparte tachinarile si iti spun ca m-ai amuzat copios. Parca am vizionat un film, asa de bine ai redat! Trebuie sa vedem ce e cu aceasta noutate de la Rexona, trebuie – din toamna ma vad zilnic cu 31 de copii – clasa pregatitoare, can you picture this? Kisseees! – Ilda

    • Ha haaa, norocul meu ca am programul de la 10. :))
      Trebuie sa vezi care-i ideea cu Rexona, ca ma gandesc ca 31 de copii zilnic inseamna cam cati clienti am eu intr-o zi. Doar ca ai tai au nevoie de diferite chestii in acelasi timp. La mine totusi vin oarecum pe rand… :))

  2. Pingback: Castigatori campanie "Cum arata o zi din viata ta?" - Blogal Initiative

  3. Pingback: Ce-am făcut cu voucherul eMag | Bibelou's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s