Fistic, cafea și o dorință

31 decembrie, ora 18.

După 4 ore de muncă, două ore cu microbuzul, una cu metroul și încă două ore cu trenul, iată-mă la munte, relaxându-mă într-o cadă cu spumă. Miroase a scorțișoară și a lene.
„Cineva” strigă enervat din cameră, dar nu am timp să îl ascult. El nu a muncit azi, nu a dat fonduri de ten cucoanelor trezite în ultimul minut că vine Revelionul peste ele și nu le găsește bine tencuite. E abia 6, mai am câteva ore să fiu gata.

Am vrut un Rev’ deosebit, așa că am ales restaurantul nostru preferat cu specific oriental. „Dânsul” a cam strâmbat din nas la gândul de a petrece o noapte întreagă presărată cu muzică orientală, dar eu sunt încântată peste măsură.

Mi-am ales cercei lungi și rochie scurtă, îmi voi ondula părul, iar ochii vor fi puternic accentuați și vor părea mai ademenitori ca ai cadânelor lui Suleyman… voi fi purtată de muzică până în Imperiul Otoman și voi dansa printre văluri de mătase colorată… toți ochii vor fi ațintiți asupra mea și voi fi fericită unduindu-mi trupul ușor, pe ritmul kemanului lin sau al tulumului. Și…
– Băi, tu mai ieși din baie?
La naiba cu visul meu, çanim („dragă” – ca să rămânem în spiritul turcesc)…

În cea mai mare fugă m-am îmbrăcat și m-am machiat, părul a fost gata imediat, cerceii mei lungi și un strop de parfum cu aromă de neroli…
Am ajuns la restaurant și parcă am intrat într-o altă lume. Mesele erau încărcate cu mâncăruri despre care doar în „Bastarda Istanbulului” am citit, dar nici vorbă să am ocazia să le gust… știam că va fi o noapte lungă și palpitantă.

La dans, deci!

Tocurile parcă nu mai există, restaurantul parcă nu mai există, totul e numai muzică și suflet. Nu, nici oboseala parcă nu mai există. N-ai zice că în urmă cu 12 ore eu vindeam oje și rujuri și spălam pe jos după ultima clientă. Nu, aici nu mai sunt eu, aici parcă am găsit o poartă spre altă lume pe care nu o cunoșteam până acum și pe care am visat-o de când mă știu. Iubitul meu se miră de mine, nu mă știa atât de vioaie când vine vorba de dans.

Aproape de miezul nopții m-am așezat în sfârșit, ademenită de un bol cu fistic de pe masă. Ronțăind de zor, mi s-a făcut somn. Dar chiar nu vreau să adorm cu capul pe masă, heeeei! Nu vreau să pierd șampania și artificiile! Nu se poate, nu, nu! Și totuși, ochii mi se închid…

Probabil observându-mi chipul obosit, un ospătar elegant s-a apropiat de masă și ne-a oferit cafea. O cafea era singurul lucru de care aveam nevoie atunci. Eram atât de adormită încât aș fi băut un ibric întreg.
Era servită în ceșcuțe mici, aurii.

12086751_1046273368736460_914104263_n

*sursă foto: http://www.pinterest.com

Cunoșteam faimoasa cafea turcească din cărți, din filme… dar nu o gustasem niciodată. Rău am făcut că până acum nu am gustat-o. E extraordinară. Nu am mai băut așa o cafea aromată în viața mea! Gustul e puternic, fin, deosebit.
Nu am mai rezistat și am mers la bar să aflu detalii. Puteam să jur că e cafea la ibric, așa știam că o beau turcii. Dar nu. Șmecheria era o cafetieră. Mi s-a dezvăluit în toată splendoarea ca și cum cineva ar fi spus: „Sesam, deschide-te!”

Probabil eram chiar simpatică, pentru că ospătarul mi-a dat mai multe detalii despre minunăție.

Prințesa cafelelor era o cafetieră profesională, cu un aspect foarte elegant și oriental… m-a cucerit. Fluturând de câteva ori din genele lungi, am reușit să aflu și cum îmi pot cumpăra și eu așa ceva. Băiatul de la bar mi-a spus că magazinul MarketOnline o comercializează și că o pot comanda foarte ușor de acolo.

logo_marketonline_mic1

Bun, deci cafetiera Arzum trebuie să fie a mea! Apropo, ce nume frumos! Știți ce înseamnă? Înseamnă „dorința mea”. Și dorința mea e să o am la mine în bucătărie! Acum! Pentru că nu numai că prepară o cafea extraordinară, ci e și foarte ușor de folosit, pui cafea, pui zahăr, selectezi mărimea ceștii, apeși un buton și gata! Ai ceașca plină cu savoarea Istanbulului în propria casă.

I-am mulțumit frumos ospătarului amabil și am mers înapoi la masă. Acum a fost rândul iubitului meu să se roage de mine să ies la dans, dar nuuu, aveam treabă, pentru că atunci când mi se pune pata, nu o scoți la capăt cu mine până nu obțin ce vreau.

Am uitat de petrecere, îmi comand cafetieră pe net. Sper să reușesc până de dimineață, v-am mai zis ce aiurea merge internetul în Sinaia!

Noroc că nu mă lasă cafeaua să adorm.

Și nici muzica. Iată ce muzică frumoasă au turcii… sunt cucerită!

sursă: http://www.youtube.com

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri

7 gânduri despre “Fistic, cafea și o dorință

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 1. O mie și una de… arome!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s