Stinge lumina, pornește căldura!

Mi se face pielea de găină când mă gândesc că vine iarna. Chiar dacă la serviciu port pulover, eșarfă și un cardigan pe deasupra, uneori tot simt frigul cum mușcă. În plus, tenul meu sensibil se revoltă cum știe el mai bine: se înroșește și se încălzește până simt că ies flăcări din piele. Urăsc senzația aia, mai ales că arăt ca un birjar beat când mă înroșesc.

Trecând peste mofturile mele de cucoană și peste ura mea crâncenă față de frig, există și alte probleme iarna. De exemplu, facturile la curent. Am încercat iernile trecute să încălzesc un pic atmosfera cu diverse aparate, o aerotermă (care îmi încălzea doar bocancii), încă un aparat care sufla aer cald (nu mă întrebați cum se numește, habar nu am), dar până se încălzea aerul suflat dura mult timp… până am ajuns la concluzia că tot aerul condiționat e soluția cea mai bună. Din cele disponibile momentan, evident.

Dar cum să încălzești un spațiu de dimensiunea a două apartamente mari cu un simplu aer condiționat? Evident, căldura se simțea doar în apropierea aparatului și încercam mereu să îmi concentrez activitățile zilnice în apropierea căldurii. Mai grav era când eram chemată în cealaltă parte a încăperii și mă întorceam cu mișcări de Robocop.

În plus, pierderile sunt imense. Din 4 pereți, încăperea are un perete din sticlă și un perete fără reabilitare termică. Practic căldura se risipește.

Aveam nevoie de soluții. Clădirea are clasa de performanță energetică F, conform certificatului energetic, adică un consum specific de energie foarte ridicat corelat cu pierderi de caldura foarte mari.

auditor-energetic-participare-superblog

Soluția temporară este economisirea. Pentru a acoperi cheltuielile cu încălzirea, am început să reducem consumul de energie electrică.

Cândva, locul era mai ceva ca un platou de filmare, luminile vitrinelor erau aprinse non-stop, zona unde sunt expuse bijuteriile de lux era la fel de luminată astfel încât să pună în valoare fiecare produs fin… practic era un loc care prin eleganța și aspectul vioi și luminos te „invita” să pleci cu portofelul mai ușurel.

Clar, nu se poate renunța la asta. Adică nu putem transforma asemenea magazin într-o scorbură de copac pentru a acoperi cheltuielile cu încălzirea. Atunci ce e de făcut?

Soluția a venit rapid. Pentru că nu e un magazin cu tot felul de chițibușuri (gen minimarket), unde clienții se înghesuie tot timpul, am instalat senzori de mișcare pe toate vitrinele. Astfel, oamenii care intră să simtă că toate luminile s-au aprins special pentru ei, să se simtă cumva în lumina reflectoarelor. Apoi, după ce își termină treburile, luminile care nu sunt neapărat necesare să se stingă. Al doilea pas a fost să fim atenți la ceea ce observă clienții prima dată când trec pe lângă clădire. Ce imagine, ce panou, ce reclamă, ce produs expus… și astfel să nu mai lăsăm aprinse toate luminile noaptea, ci doar cele care pun în evidență locurile care atrag atenția pe timp de zi.

E un plan bun, cel puțin momentan. Spun momentan, pentru că știu că se va face o termografie pentru întreaga clădire, urmând să se reabiliteze termic. Și atunci nu va mai fi nevoie de economie, pentru că nu se va mai risipi energia termică și astfel cheltuielile vor fi reduse considerabil. Sau poate se vor păstra măsurile luate în perioada de „criză” și cu banii economisiți se vor face alte investiții utile.

Nu se știe niciodată, nu?

Articolul este scris pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s