Nevasta cătrănită

Nu am zis nimic când a chemat-o pe maică-sa la cină să își dea cu părerea în alegerea mobilei pentru apartamentul meu, moștenit de la tataia.

Nu am zis nimic nici când maică-sa a insistat să vopsim pereții violet și să luăm canapea bej, deși el știe că iubesc culorile astea precum iubesc mocirla.

Nu am zis nimic nici când la orice aberație spusă de ea, el aproba, ca un chihuahua bătut de crivăț.

Dar când i-a zis maică-sii „știi, mămică, ce ar fi dacă am aduce aici masa aia de doișpe persoane pe care o ții matale în camera de la stradă și lustra cu cristale multicolore?” am turbat. I-am lăsat să se sfătuiască și am plecat. Să rămână cu lustra maică-sii și cu masa aia cotonoagă. Și să doarmă pe jos, că eu am alte planuri.

Luasem un card de cumpărături. Bine, cardul e al lui. Avem amândoi salarii bune, dar tot nu ne permitem să luăm toată mobila dintr-un foc, așa că am apelat la cardul Star Forte de la Banca Transilvania, astfel beneficiind de anumite avantaje, cum ar fi posibilitatea de a cumpăra în rate fără dobândă din magazinele partenere.

De asemenea, poți primi puncte Star pentru cumpărăturile făcute, puncte cu care poți lua mai apoi un cadou pentru o persoană dragă, sau, de ce nu, un răsfăț propriu. Sună bine, nu?

Ei bine, acest card era pentru noi doi și pentru viitorul pe care urma să ni-l croim împreună. Dar preferă sfaturile mămică-sii, așa că eu plec. Cum unde plec? La cumpărături, logic. Acolo pleacă toate femeile supărate. Și o să fac praf cardul ăsta. Și să îl aud că nu plătește ratele cu mine, că nu știu ce îi fac. Îl fac pachet și îl trimit la țară la „mămica” imediat.

Bun, direcția mall! Am ales cel mai apropiat mall și am de gând să stau aici toată ziua.

În primul rând, am mers să îmi schimb ochelarii. Mi-am ales rame noi, de firmă, logic, că sunt o doamnă și mă respect. Cine știe că eu iau în rate de fapt? :))

Apoi am mers să îmi iau haine. Rochii nu, nu port de obicei. Dar niște blugi scumpi, o jachetă de toamnă și niște bluze de mătase merg pentru job.

Au urmat gențile. Dumnezeule, 600 de lei o geantă! Nu-i bai, hai cu Star-ul! Plătim noi, încet încetișor!

Cizme și o pereche de pantofi pentru Revelion. Verzi. Ah, dar pantofii cu toc parcă merg mai bine cu o rochie totuși… hai să îmi iau și o rochie! De când nu mi-am mai cumpărat așa ceva, am și uitat că e peste 500 de lei una.

Și să nu uităm… o schimbare de look. Ceva nebun, să mă urască maică-sa. Am intrat în cel mai fancy salon, i-am cerut domnișoarei un zuluf mai lung în dreapta și un breton de profă de franceză și aia a fost. Și o șuviță verde.

Pe când mă îndreptam agale, încărcată cu sacoșe, socotind cam cât am cheltuit și cât trebuie să plătească bărbată-miu’… l-am văzut!

ACEL magazin de bijuterii unde mi se scurgeau ochii de câte ori treceam pe aici. De mult timp vreau o pereche de cercei cu perle veritabile… ia să vedem dacă au. Am intrat în magazinul Splend’or ca în Rai. Și evident, am ieșit cu cei mai frumoși cercei cu perle. Din lume. Nu. Din Univers.

Acum mă gândesc… să mă întorc acasă? Oare iese cu scandal? Oare am exagerat? Frate… da’ măcar o fi plecat maică-sa???

Articol scris pentru SuperBlog 2015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s