Jurnal cu peripeții

„Mi-aș dori atât de mult să merg în Balchik, v-am mai spus? Am citit demult Pânza de păianjen de Cella Serghi și o parte din acțiune se petrece acolo…”

Asta ne-a spus nouă doamna dirigintă aproape de sfârșitul clasei a douăsprezecea. Și-a dorit atât de mult să ajungă acolo încât a făcut ce a făcut și a aranjat un banchet la vecinii noștri bulgari. Cu această ocazie am avut și noi o vacanță minunată.

Amintindu-mi de acea experiență de la 18 ani, ajutată de romanul despre care ne-a povestit doamna dirigintă și care a devenit preferatul meu, am vrut să revăd acele locuri de care m-am îndrăgostit în adolescență.

Așa că vara trecută am ales să îmi petrec vacanța în Bulgaria. Am dat telefoane și mailuri, am întrebat peste tot în oraș, degeaba! Domnul care se ocupa cândva de aceste călătorii a plecat din țară, deci iată-mă în fața unei noi dileme: noi cu cine plecăm în Bulgaria?

Am decis până la urmă să mergem cu autocarul ce făcea curse regulate între București și Varna.

Ziua 1, ora 6 dimineața

Autocarul a plecat. Urma să trecem granița pe la Silistra, cu bacul. Teama mea de apă a fost alimentată de aspectul autocarului. Vechi, fără aer condiționat, scârțâia din toate șuruburile. Nu știam dacă eram bucuroasă pentru vacanța ce începea sau mă temeam să nu se strice mașinăria pe drum.

Am ajuns cu chiu cu vai la Dunăre. Aveam inima cât o gâză. Din fericire, cu bacul nu a fost chiar atât de rău.

În jur de ora 10 am ajuns în Dobrich, un orășel bulgăresc fără sare și fără piper. Popasul a fost scurt, cât să luăm ceva de gustat și eventual să găsim niște toalete.

Pe la ora 14 am ajuns în sfârșit în Varna, aproape leșinați de cald. Am luat un taxi până la hotel (studiasem harta dinainte, știam cam ce distanță e) și am ajuns cu bine. Hotelul? Nici prea prea, nici foarte foarte. Măcar era curat, deși era o diferență între ce văzusem pe site și ce am găsit.

După ora 16 am plecat de la hotel la plajă. Exact ca acum mulți ani când am mers acolo, am căutat o vreme un loc prin care se poate coborî pe plajă. Am rămas la fel de împiedicată ca în adolescență.Când am găsit o scară spre plajă… am dat de plaja pentru nudiști. Din nou! Se poate să fiu atât de ghinionistă? Se poate, logic! Într-un final, întrebând, am reușit să ajungem pe plajă.

Ziua 2

Am întrebat la Recepție la hotel dacă există mijloace de transport către Balchik. Recepționera ne-a îndrumat către stație, noroc că era aproape. Drumul către Balchik a fost scurt.

Aceleași tarabe fabuloase în fața Grădinii Botanice. Mi-a luat vreo două ore până am cercetat cu atenție fiecare tarabă, fiecare fiolă cu parfum, fiecare săpun de trandafiri, fiecare mutră exasperată a soțului.

Am mâncat aceeași înghețată bună ca acum 7 ani, o cupă cu fistic, o cupă cu ciocolată, o cupă cu cocos.

Am vizitat grădina cu aceeași emoție, am poposit un pic pe faleză și de data asta am avut grijă să studiez mai cu atenție castelul Reginei Maria.

Soțul meu s-a declarat cucerit de peisaj, înainte să ajungem nu îi venea să creadă că e atât de frumos.

După amiază ne-am întors în Varna, leșinați de cald, într-un microbuz înghesuit.

Ziua 3

Îmi aminteam că în Varna există un acvariu, așa că l-am târât pe „colegul” meu până acolo.

Nu am fost la fel de impresionată ca data trecută de peștișori, dar a fost o experiență plăcută.

După-amiaza am alocat-o bălăcelii în mare. Am reușit chiar să prind un pic de culoare.

Noaptea nu am putut dormi pentru că era prea cald și nu exista aer condiționat.

Ziua 4

Am dat o fugă prin centrul orașului pentru a mai cumpăra câteva suveniruri pentru cei de acasă, apoi am fugit la hotel să luăm bagajele.

Am luat din nou un taxi și uite așa am ajuns din nou într-un autocar vechi, urât mirositor și fără aer condiționat.

După câteva zile, întoarsă la serviciu, am avut ocazia să discut cu una dintre cele mai plimbărețe cliente ale mele.

– Hei, dar te-ai bronzat! Unde ai fost?

– Bulgaria. Nu prea reușit concediul, dar a mers…

– Cum? Nu a fost agenția de turism serioasă?

– Ce agenție? Am mers pe cont propriu!

– De ce nu ai intrebat, măi, dinainte? Îți recomandam eu ceva. Vara trecută a fost fiică-mea în America prin programul work and travel de la CND Turism și oamenii au fost foarte faini.

– Păi… ce era să fac eu cu work and travel? Noi voiam doar 4-5 zile de relaxare.

– Dacă întrebai… știai că noi călătorim mult. Intră la ei pe site. Găsești multe oportunități, circuite turistice, sunt o grămadă de oferte! Data viitoare spune-mi, poate mergem cu toții în concediu. Transportul se face cu autocare moderne, cu toate facilitățile. Sunt o mulțime de destinații turistice, în țară sau în afară. Nu are rost să vă chinuiți și să cheltuiți o grămadă de bani.

– M-ați scos dintr-o dilemă… la anul vă anunț din timp! Mulțumesc!

Un an după… am un #jurnaldecălătorie mai vesel. Sfaturile doamnei mi-au fost de folos și am petrecut un concediu minunat cu CND Turism.

VacanteSpeciale.ro5_

Articol scris pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s