Noi doi și un buchet de trandafiri

A doua întâlnire oficială, ca iubiți, a avut loc la jumătate de an după ce ne-am gândit că ne-am potrivi și ar fi frumos să fim împreună. Cei din jurul nostru nu aveau încredere, spuneau că-i doar o fază și ne tachinau cu „și… voi chiar mai sunteți împreună?”.

Dar ce știu ei? Ce știu oamenii care trăiesc în aceeași casă cu acel suflet iubit și poate nu își spun o vorbă bună cu zilele? Ce știu ei cum e să tragi de fiecare zi să fii alături de un om măcar printr-o conexiune la internet, măcar printr-un apel video, ce știu ei cum e să spui un „te iubesc” doar la telefon?

L-am revăzut după 6 luni. Mă aștepta în ploaie cu un trandafir roșu în mână. Îi iubesc gesturile simple, dar făcute cu multă dragoste.

A fost prima floare pe care am primit-o de la un băiat. Nu, nu mai spun că m-am plimbat prin tot Bucureștiul cu trandafirul în mână… nu mai spun, pentru că nu asta e important. Important e că el s-a gândit la mine și a fost un gentleman.

Din acea zi, de fiecare dată când mergeam la vreun restaurant să luăm cina, nu știu cum răsărea ca din pământ câte o fată cu brațul de trandafiri și eu îmi primeam floricica, la fel ca prima oară.

Astfel am strâns trandafiri de prin toate restaurantele prin care am mâncat și cred că îi știu pe toți de unde sunt, dacă m-ai întreba. Da, i-am păstrat. Chiar și pe primul.

562946_396773957019741_993773574_n

Nu ne întâlnim noi des, dar când ne întâlnim, e eveniment.

– Auzi, tu știi ce e azi?

Mă privește disperat, crezând că cine știe ce a mai uitat…

– Ă… nu. Ce-am mai uitat? Știi că nu reușesc să țin minte date de-astea pe care le știți voi cu minut, cu secundă…
– E a douăzecea întâlnire!
– Vorbești serios? Le-ai numărat?!
– Logic! Când îmi scapă mie vreun detaliu?

L-am văzut că s-a cam pleoștit, dar m-am gândit că e din cauză că l-am „certat” că nu a ținut minte. La masă era pe jumătate băgat în telefonul ăla și abia dacă m-a băgat în seamă. Am încercat să mă uit la telefon și l-a ferit repede de privirile mele.

– Mă! Cu ce duduie vorbești tu?
– S-a înroșit imediat și a băgat vinovat telefonul în buzunar.

Simțeam că turbez. Clar, vorbea cu vreuna. Nu am mai vorbit cu el vreo oră. Mi-am mâncat liniștită pastele, mi-am băut paharul cu vin…
Fata cu trandafiri a trecut printre mese, el nu a mai chemat-o… bun, cred că urmează ceva. Ceva neplăcut.

Mda… ia uite, cineva a comandat trandafiri. Printre mese trecea un băiat cu un buchet gigant de trandafiri galbeni și un ditamai muțunache de pluș. Simțeam cum îmi dau lacrimile. Uite, mă, alții ce fac și al meu plănuiește să îmi dea papucii. Vorbește cu altele în timp ce e cu mine la masă. Poftim, mai și pleacă de lângă mine. M-am prefăcut că îmi verific cu atenție mail-ul, când m-am trezit cu acel buchet de trandafiri sub nas.
Ridic ochii, îl văd pe el. Am rămas mască. Mi s-au înmuiat picioarele, noroc că stăteam jos. Deci l-am judecat aiurea. Ca de obicei, am tras concluzii ca o bleagă, fără să am nicio dovadă.

– Pentru a douăzecea noastră întâlnire, iubire. Și uite și un muțunică mic să îți țină de urât când eu nu pot fi lângă tine. Te iubesc, micuțo!

Acum plângeam de-a binelea. L-am luat în brațe și l-am strâns tare tare.

După ce s-au mai calmat apele, l-am întrebat…

– Și… gagica ta cu care vorbeai mai devreme când ai ferit telefonul de mine… ea e de acord cu ce ai făcut?

A început să râdă zgomotos, de se uitau vecinii de la celelalte mese la noi.

– Da, e de acord. Ba chiar mi-a luat și banii. Gagica aia e o florărie online din București. Dădeam o comandă pentru buchetul de trandafiri și nu am vrut să te prinzi. Știi că mie îmi plac surprizele, așa că am riscat să te supăr un pic pe moment, pentru că știam că o să te bucur. Și dacă am văzut și ursulețul de pluș, nu m-am putut abține și l-am luat și pe el. Ia uită-te cu atenție, trebuie să fie și o felicitare inclusă. Le-am spus să scrie ceva frumos acolo. Îți place?
– Mare șmecheroi ești. Îmi vine să te bat! M-ai trecut prin toate stările posibile! Când ai dispărut de la masă am crezut că pleci să iei o gură de aer înainte să îmi dai papucii. Da’ tu erai plecat să plătești buchetul și să îl aduci.
– Suntem în secolul 21, iubire. Am plătit cu cardul pe site. Cam așa de ușor.
– Mda… mi-ai făcut-o, ce să mai zic. M-ai nimerit serios. E un cadou minunat!

Cam așa merg treburile acum… adaugi în coș ceva bun și faci pe cineva fericit.

Articol scris pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri

3 gânduri despre “Noi doi și un buchet de trandafiri

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 18. Zâmbete la buchet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s