Accelerator de sentimente

– Și? Cum a fost azi? – m-a întrebat prietena mea când ne-am văzut la o cafea după serviciu.

 – Pff, teribil! Ca în fiecare an de Ajun, ce să zic… cadouri peste cadouri, mă strigau din toate direcțiile… aia nu-i bună, aia-i prea deschisă, aia-i prea închisă, aia-i prea roșie, cealaltă nu-i destul de roșie… cu parfumurile ce să mai zic… a fost mortal!

 – Au luat domnii parfumuri pentru suflețelele lor pereche?

 – O să te mire, dar nu. Mai mult parfumuri bărbătești am dat. Cu domnii a fost altă poveste… ei sunt mereu pe grabă, mereu mă roagă pe mine să le recomand, de parcă eu trăiesc lângă doamnele lor… chiar am avut un incident cu cineva, m-a lăsat mască. Auzi și tu la el… „duduie, dă-mi ceva mai ieftin, că oricum nu merită ea așa ceva!”.

 – Ce grosolan! Și nu i-ai zis nimic?

 – Tu crezi că asemenea om ar înțelege? Bărbații ăștia își iau femeile drept un bun personal, fără să își dea seama că o femeie trebuie să fie cucerită zi de zi, nu neapărat cu cadouri, ci cu gesturi mici și drăgăstoase. Au impresia că dacă vin și îi trântesc un parfum pe masă o fac mai fericită și mai împlinită. Ia-l, miroase-l, simte-l, gândește-te dacă i-ar plăcea, spionează-i dulăpiorul dacă e nevoie, dar gândește-te la ea atunci când i-l cumperi.

 – Da, apoi merge cu cadoul acasă, i-l oferă, ea se bucură, țopăie emoționată, pulverizează un pic pe încheietură, îi place… îl sărută cu drag și e mulțumită că el s-a gândit că i-ar plăcea.

 – Da. Sigur. Pun pariu că duduia domnului de mai devreme acum umblă disperată prin magazine, alegând la rândul ei un parfum pentru soțiorul iubit. Testează, ăla nu-i place, ăla nu-i place, ăla-i prea lemnos, celălalt e prea dulce, celălalt prea fresh, altul are un nume dubios, altul poate costă prea mult pentru posibilitățile ei. Îi ia o vreme până îl găsește pe cel perfect, care să îi placă și ei, care să fie și în genul celor pe care le folosește el, care să nu fie nici prea scump și de ce nu, să aibă un nume drăguț. Tot azi am avut și situația asta. Ea căuta un parfum pentru el. A mirosit vreo 10 cred. Până i-au picat ochii pe noul parfum Enrique Iglesias, Deeply Yours. Îl știi, ți l-am arătat zilele trecute. I-am zis câteva cuvinte despre el, l-a mirosit, părea încântată. A zis că e sexy denumirea și că piperul ăla din deschidere îl face să pară sexy și sălbatic, dar că vanilia care se simte după o vreme îl îmblânzește un pic. Când i-am zis că există și varianta pentru doamne, l-a vrut instant și pe acela. Abia apoi l-a mirosit și a fost încântată. Îi sclipeau ochii, jur. O vedeam cum se imagina luând o cină romantică alături de el, declarându-și reciproc cele mai cele dulcegării.

EDT-ETUI60ML

– Pariu că te-a zăpăcit.

 – Da, dar e o oboseală plăcută. Îmi place să le văd preocupate de gusturile celor de lângă ele.

 – Pe când ei… cumpără un parfum ca să fie, nu ca să placă. Să fie parfum, în sticlă de parfum, să fie celebru și scump. Să se cocoșească mult și bine pe lângă femeie, poate-poate îi spală mai cu drag pantalonii de pescuit. Nu își dau seama deloc cât valorează o aromă plăcută pe pielea ființei dragi. Cum e să o îmbrățișezi la sfârșitul zilei și să simți pe pielea ei aroma de „acasă”, aroma de „aici e locul meu”. Cam greu pentru unii.

 – Băi, trebuie să recunosc că unii sunt dulci foc. Zilele trecute a venit un tip tare agitat, că vrea un parfum pentru iubita lui, dar nu știe cum se numește. Dar a reținut aspectul sticluței, că e așa și pe dincolo,înaltă, pătrățoasă, incoloră, cu pulverizatorul argintiu, lichidul galben și că miroase puternic a flori, mai ales a garoafă. E parfumul ei de suflet de când a cunoscut-o și refuză cu încăpățânare să folosească altceva. Noroc că am știut exact la ce se referă, i-am pulverizat pe un blotter și a crescut inima în mine când l-am văzut că zâmbește larg, zicând „Da, ăsta e! Miroase ca iubita mea! Știi, în seara asta o cer de soție și nu știam ce să-i dăruiesc. E cadoul perfect!”.

 – Mda, uite că mai există și așa ceva. Bine, trebuie să recunosc că și noi suntem niște norocoase. Ai noștri știu că avem pata pusă și se conformează.

 – Ce să zic… al meu îmi recunoaște parfumul de la o poștă. Am ajuns să mă dau cu el și seara înainte să adorm, așa de tare îi place.

 – Te iubește, mă. De-aia vrea să te vadă fericită. Și fericirea ta a ajuns fericirea lui prin intermediul parfumului tău.

 Cred că la asta se rezumă totul. La dragoste. Când faci ceva din suflet, când îți dai interesul, nu are cum să nu iasă bine. Parfumul funcționează ca un „accelerator de sentimente” de multe ori… cu condiția să existe sentimente. Când nu există, un parfum e doar ceva frumos mirositor într-o sticluță scumpă.

Eu sunt fericită că nu voi ajunge în situația asta.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s