Ce cauți în șura mea?

S-a întâmplat acum 5 ani. Era iarnă și eram în vacanță la mamaia la țară, la Radovanu. Era o iarnă geroasă și omătul era încă proaspăt pe ulițe și-n curți. Vreun metru înălțime, pe puțin.

M-a trimis mamaia să dau o mână de fân vacii și să-i schimb apa. Știe că îmi e frică să mă apropii de vacă și tot nu m-a scutit de chinul ăsta. Am iertat-o totuși, pentru că era pân’ la brâu murdară de făină și pân’ la coate de cocă, pregătind pișcoturile alea bune.

Am înotat prin zăpadă până-n fundul ogrăzii, m-am certat cu pisica pentru că nu a rămas în casă… până am ajuns la șură. Am deschis ușa și era să fac infarct. Un nene grizonat, un fel de Moș Crăciun la costum și palton stătea și se uita la vacă. Aoleeeeeeeeu, hoțiiiiii!

– Cine ești domne? Ce cauți aici?

– Sărut-mâna, domniță! Numele meu e Toni Delaco și am venit până aici ca să…

A făcut un pas spre mine.

– Un pas în spate că pun mâna pe mătură!

Apoi am început să urlu ca din gură de șarpe!

– Mamaiooooo! Mamaiooooo! Sări că ne-au călcat hoții! Săăăări, vinooooo!

– Domnișoară, stați un pic, nu ați înțeles! Treziți vecinii degeaba! Eu am venit doar să cumpăr niște brânză! Albă ca pielea dumneavo…

– Ceee, albă, ceeee brânză, un pas în spate că iau mătura! Mamaiooooo!

Se auzeau pași dinspre casă. Venea salvarea mea.

– Ău! Ce-ai maică de zbieri așa?

– Hoții, bre! Hai odată!

A intrat mamaia într-un suflet în șură și când a dat cu ochii cu presupusul hoț, mai că nu a pus mâna pe mătură să mă ia la bețe pe loc.

– Ptiu, nu ți-ar fi rușine, obraznico! Așa vorbești tu cu domnu’ Toni? Tu știi cine e? Să ne fie cu iertare, domnu’ Toni, așa e asta mică, zvăpăiată! Dar ce faceți aici pe frigul ăsta? De ce nu ați venit în casă cât vă pregăteam pachetul? Haideți! Tu dă-te la o parte, nerușinato.

Era să fac infarct a doua oară. Atunci am înțeles că el era domnul cu care vorbise la telefon mai devreme. Domnul care zicea că are nevoie de cea mai bună brânză de țară pentru nu știu ce călătorie.

Am intrat după ei în casă. Mamaia deja îl pusese pe domnul… Delaco parcă la masă și nu știu când a reușit să așeze un platou cu ceva răcituri. Mi-am dat seama că am dat rău cu bâta în baltă și că era să iau la goană cu mătura un om cumsecade. Să o spun pe-aia dreaptă, îmi crăpa obrazul de rușine.

– Mă scuzați, am zis. Îmi pare rău pentru circul de mai devreme. Am crezut că cine știe ce infractor a intrat la noi aici.

Spre surprinderea mea, domnul Toni a început să râdă cu poftă.

– Ai fost simpatică. Nu multe fete își apără cu atât de multă îndârjire ograda și vaca. Stai liniștită, m-a amuzat situația.

M-am mai liniștit un pic.

– Am înțeles de la mamaia că mergeți în călătorie în Franța. Dar Franța e patria brânzeturilor, pentru ce aveți nevoie de brânza noastră românească?

– Ce zici tu maică acolo? – s-a băgat mamaia în discuție. Tu ce crezi, că dacă noi nu avem brânză de-aia mucegăită și gelatinoasă înseamnă că nu avem brânză bună? Ți se pare că suntem mai prejos decât ei? Spuneți-i domnule! Spuneți-i!

– Așa e. Pornesc într-o călătorie prin lume, pentru a descoperi cea mai bună brânză. Dar oriunde aș merge și oricâte feluri sofisticate de brânză aș gusta… tot brânza noastră de țară rămâne în sufletul meu.

– Dar nu strică să cunoaștem cât mai multe, mă gândesc…

– Evident. Prima oprire e în Franța. Urmează Anglia, am înțeles că există acolo un magazin care vinde o brânză… ilegală. Adică atât de mirositoare e, încât nu ai voie să mergi cu ea în autobuz. Cum sună asta?

– Pf… puturos. Aveți curaj?

– Am, cum să nu! Doar sunt cel mai mare fan brânză. Abia aștept să încerc cât mai multe feluri! Urmează Spania, Statele Unite, Columbia, Argentina… chiar și Mongolia. Să vedem dacă au brânză mai bună ca cea făcută la noi.

– Domnule Toni… – s-a amestecat mamaia iar, călătoriți cât vreți, dar sunt sigură că cea mai bună brânză din lume ați descoperit-o deja. E aici, în România. Luați de gustați!

– Mmmmmm! – a declarat încântat după ce a gustat. E perfectă! Albă, sărată cât trebuie, nici potroacă nici opincă, moale, dar nu zemoasă, o poți tăia în feliuțe perfecte… gustul natural, autentic… cremos și proaspăt! Doamnă Maria, e drept că e delicioasă! Au avut dreptate cei care m-au trimis la dumneavoastră. Prietenul meu francez va fi încântat de pachetul pe care i-l duc.

– Vă aștept și după ce călătoriți. Să îmi spuneți dacă am avut dreptate.

– Cu siguranță voi reveni. Așa ceva nu se poate uita.

Au trecut 5 ani. Azi m-a sunat mamaia și mi-a zis că a vorbit cu nenea Toni. O să vină să o viziteze. Sper că am avut dreptate și nu a găsit brânză mai bună pe unde a călătorit. 🙂

Acest articol a fost scris pentu SuperBlog 2015.

Anunțuri

2 gânduri despre “Ce cauți în șura mea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s