Azi toate-s împotriva mea

Telefonul a început să zbârnâie și să facă în toate felurile, așa că m-am trezit, deși aș mai fi stat mult și bine în pătura caldă.

Ziua cea mare a sosit. Am primit săptămâna trecută un telefon prin care am fost anunțată că am trecut de cele două interviuri pentru obținerea jobului meu de vis. Am fost selectată pentru al treilea împreună cu alte două fete. Dacă mă descurc bine și azi, voi fi angajată. Trebuie să fiu aranjată și cochetă pentru că mă voi ocupa cu promovarea unui brand de cosmetice de lux. Așa că hopa sus, nu vreau să întârzii!

Of, dar ce întuneric e! Ce zi proastă am nimerit! Și ce plouă! Dau să aprind veioza. Clic, clic, clic, nimic. Nu se poate! Nu e curent. Ce mă fac? Merg să îmi fac o cafea, poate revine până o beau și-mi verific mailurile. Mă uit la telefon, 15% baterie. Perfect, era tot ce-mi lipsea!
Ajung cu ochii cârpiți până la bucătărie și întind mâna să pornesc espressorul. La naiba, am uitat. Pun de o cafea la ibric, durează mai mult decât de obicei, timpul se scurge, eu voi întârzia.

Să mănânc, dar ce să mănânc? Nu am nimic pentru micul dejun prin frigider. Am găsit până la urmă niște cașcaval și pastramă, dar un sandwich calumea nu am putut face tot din cauza penei de curent. Bine ar fi fost să funcționeze electrocasnicele și pe bază de… altceva! Am luat câteva îmbucături cu chiu cu vai și am mers să mă pregătesc…

E o zi perfectă, nu am ce zice… lumina de afară e aproape inexistentă cu ploaia asta, machiajul pare cam ciudat executat, iar părul… hăăăi hăăăi… îmi e și jenă să ies cu căpița asta pe ușă. De ce trebuia să nu am curent fix azi? De ce? Nici măcar baterie la telefon nu am, să caut vreun clip cu o coafură ușor de făcut și care să nu necesite aparatură specială. Hai că încropesc eu un coculeț messy și vedem.

Noroc că mi-am călcat hainele de aseară, altfel eram nevoită să merg în tricou și blugi la ditamai interviul cu ștaif.

În autobuz, pe drum, m-am gândit la cât de dependenți am devenit. Dacă ni se taie curentul suntem practic inutili. Pentru că nu ne mai descurcăm fără electrocasnice. Nu putem face nimic fără ele. Când eram mică nu o credeam pe mama că o durea mijlocul când spăla rufe manual câte o jumătate de zi. Acum am un imens respect. Eu nu sunt în stare să îmi spăl nici o pereche de șosete. De ce să spăl când poate să spele mașina? Arunc trențele în ea, apăs două butoane și pot să mă culc, că face ea treaba.
Mă plângeam când mă punea să bat cu lingura de lemn în maioneză o jumătate de oră. Acum pun aia, pun ailaltă, apăs butonul și iete-te maioneza.
M-am chinuit ani de zile să învăț să fac o cafea bună, nu spălătură de ligheane și când am învățat am primit un espressor care mi-a schimbat diminețile.

Și acum? Acum m-am învățat cu binele. Ehe… cine nu se învață? Și uite că dacă mă lași fără ele mă simt de parcă am aterizat în junglă. Nu mai sunt bună de nimic.

Am ajuns. Doamne ajută să nu vadă că nu am codițele simetrice la ochi.

Se pare că lipsa curentului mi-a dat un aer… sauvage, căci… am obținut postuuuul!
Am ajuns acasă și am constatat cu bucurie că a revenit curentul. Perrrfect! Acum pot să văd știrile, pot să bag niște rufe la spălat, pot să… da, pot să fac o prăjitură pentru a sărbători cu familia mai încolo. Am băgat repede un aluat de foi fragede la cuptor (noroc că măcar el e pe gaz, nu pe curent. Înțeleaptă decizie) și între timp am scos robotul de bucătărie pentru a pregăti crema. Am pus toate cele trebuincioase, l-am pornit, când… puuuuf! A picat din nou curentul. În timp ce înjuram cu drag și spor, s-a făcut din nou lumină. Bun, pot să merg mai departe cu crema. Apăs din nou butonul când… un zgomot asurzitor mi-a deranjat timpanele și un norișor de fum m-a făcut să tușesc. Perfect, să se ardă motorul robotului era tot ce-mi lipsea. S-a zis cu crema mea!

De unde zicea mama că mi-a luat espressorul oare…? Hmmm, stai s-o sun.

– Miți, săru-mâna! Am pățit una mare. Mi s-a ars robotul. Mai zi-mi o dată de unde ai luat espressorul, că vreau să îmi iau altul. Nu îmi permit să stau fără așa ceva în casă.
– Ooo, e vorba de magazinul MarketOnline.ro. Vezi că au promoții la electrocasnice, m-am uitat mai devreme, vreau să iau un fier de călcat mai bun.

logo_marketonline_mic1

– Stai că intru acum să mă uit. Ohoooo, fii atentă aici. Am găsit un robot Philips. E cu de toate, cum ne place nouă. Face și creme, are și accesoriu pentru frământarea aluatului, taie, toacă, stoarce, amestecă, al meu e! Ia uite, are butoane automate pentru frișcă, aluat și tocat gheață. Apeși un buton și aia e!
– Stai așa. Prețul, prețul cum e?
– He he… redus!
– Ia-l! Apasă-l!
– Gata. L-am comandat. Acum nu îmi rămâne decât să aștept. Și să merg până la cofetărie până vine coletul. Săru’-mâna!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri

Un gând despre “Azi toate-s împotriva mea

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 23. Tehnologia Philips, la picioarele tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s