Suntem românce cu vino-ncoa

Cu ani în urmă, când eram o tânără studentă fără ocupație, obișnuiam să pierd vremea pe diverse site-uri cu jocuri online. Găsisem unul fain de tot, unde jucam aproape toată ziua biliard. Era un site internațional, așa că aveam ocazia să schimb câteva cuvinte cu oameni din toată lumea.

Mă împrietenisem cu doi indieni, dintre care unul, Raj, avea impresia că mă voi mărita cu el și deja îi zicea mamei mele, „mom”. Mă amuza teribil, mai ales că eu nu îi dădusem de înțeles așa ceva.

Într-o zi, l-am bătut zdravăn la biliard pe Lucas. Lucas Paraiba, brazilian din Santos. Părea un tip de gașcă și am rămas de vorbă cu el, am făcut schimb de conturi de facebook. Când mi-a văzut fotografia de profil a exclamat „linda demais!”… m-am îmbujorat instant, noroc că nu mă putea vedea. Un băiat dintr-o țară cu atâtea femei frumoase să creadă despre mine că sunt foarte frumoasă… adică serios acum, le știm pe Alessandra Ambrosio, pe Adriana Lima și am văzut oricum o grămată brazilience superbe, cu pielea bronzată și proaspătă, cu trupul de zeițe… ce am eu atât de frumos pe lângă ele?

Lucas a menționat că a mai vorbit până acum cu fete din România și că un fost coleg de facultate își avea originile tot pe-aici. Frumusețea româncelor e, deci, cunoscută peste hotare.

M-a întrebat ce facem noi aici de avem atâtea românce frumoase. Ce mâncăm? Ce secrete avem? N-am știut ce să-i spun. Trăind aici, mie nu mi se pare ceva ieșit din comun să văd zilnic pe stradă fete cochete și aranjate. Dar întrebarea lui m-a pus pe gânduri și am pornit în căutare de răspunsuri. Și pentru că bătrânii sunt întotdeauna cei mai înțelepți, am început cu senioara familiei. Nu am găsit ceva edificator. Mi-a zis că pe vremea ei nu se știa de rutina de îngrijire a pielii, creme, ritualuri și alte nebunii. Fetele se spălau și se ciupeau un pic de obraji, să fie îmbujorate. Doar la baluri aveau o armă secretă, o pudră adusă cu mari eforturi de peste hotare. Dar ele, fete simple din clasa muncitoare, o numeau „făioară”. Și probabil foloseau și un ruj, uneori.

Secretul frumuseții româncelor nu mi-a fost dezvăluit. Am continuat cu mama. Ea, ca și mine, e pasionată de tot ce înseamnă creme, loțiuni, tratamente. Și pot spune cu mâna pe inimă că o admir atât pentru aspectul tânăr al tenului, dar și pentru felul cum arată, se îmbracă, se poartă.

Ea mi-a povestit despre „băile de abur” pe care le făcea când eram eu mai mică, stând cu capul acoperit cu un prosop deasupra unui recipient cu ceai fierbinte de mușețel, pentru a deschide porii. Apoi folosea un scrub din zaț de cafea și după, o mască făcută în casă din pudră de argilă, zeamă de lămâie și miere. Mi-am amintit de acea mască, o foloseam și eu în adolescență pentru a-mi vindeca „prietenii” de pe ten și pentru a reduce secreția de sebum. După întregul ritual, apela la prietena ei, Doina. Doina de la Farmec, nu o Doină în carne și oase. I-a rămas fidelă de zeci de ani.

După ce am aflat secretele mamei, am încercat să îmi amintesc ce am încercat eu de-a lungul timpului. Am început de mică să îmi hidratez pielea, de pe la 14 ani. Foloseam (rar, ce-i drept) o cremă cu vitamina E care m-a scăpat în timp de coșurile specifice vârstei. Când m-am făcut mare am început să folosesc cot la cot cu mama scrubul cu zaț de cafea și masca pe bază de argilă. Am fost și eu prietenă cu Doina „timp de un flacon” pentru că tenul meu e gras și aveam nevoie de îngrijire specifică. Într-un timp obișnuiam să masez tenul cu o jumătate de boabă de strugure și apoi tenul meu era mai luminos și mai catifelat.

Nu pot să mă plâng, nu am probleme majore. Ceea ce nu mi-a dat pace de mai bine de 10 ani, a fost apariția ridurilor de expresie. Riduri încăpățânate, care nu se lasă îmblânzite cu niciun chip. Până de curând nu am știut ce să mai fac, ce să mai încerc. Noroc că industria cosmeticelor avansează cu o viteză amețitoare și apar tot timpul chestii noi de încercat. Așa că în momentul în care mi s-a recomandat o Cremă fermitate contur ochi și buze din noua gamă Gerovital Plant cu ulei organic din flori de mac, o cremă ce are rolul de a contracara efectele poluării, de a menține fermă pielea deshidratată din jurul ochilor și buzelor… am zis da, frate. Eu o încerc. Am văzut-o deja în magazine, stând mândră pe raft alături de suratele ei din aceeași gamă. Dacă vă interesează, aveți o ofertă destul de bogată, indiferent de nevoile tenului, corpului sau ale părului. Ah, da, și nu e deloc scumpă, până-n 20 de lei. Și e hipoalergenică și nu are nici parabeni, că tot fuge lumea de ei.

Tot vorbind, îmi dau seama că am găsit singură secretul. Româncele sunt preocupate. Sunt preocupate de aspectul lor. Și indiferent dacă le iese din prima, din a doua sau din a zecea încercare, măcar sunt consecvente, nu renunță.

Da, așa suntem noi. Preocupate și hotărâte. Ne cam place să sucim capete și clar nu am avea cum, dacă nu am fi frumușele. Da, știm, sufletul contează. Sufletul fură inimi, dar până să le furăm inima, trebuie să le furăm ochii. Nu?

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Anunțuri

3 gânduri despre “Suntem românce cu vino-ncoa

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 4. Care este secretul frumuseții româncelor?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s