Sezonul lalelelor

Cum-necum, reușesc să atrag dezastrele. Nu fac nimic, jur, ele vin la mine fără să le caut, fără să le vreau, fără să le cer.

Așa că iată cum stăteam eu pe mijlocul palierului, cu un toc în mâna dreaptă, iar cu mâna stângă (în care încă aveam o lalea frântă) îmi palpam, scrâșnind din dinţi, cucuiul. Eheee, care cucui… păi nu v-am zis că atrag dezastrele?

Veneam de la supermarket. Aveam plasele încărcate cu fructe, salată, spanac, chestii comune. Luasem și un bucheţel de lalele, să învioreze un pic aerul din apartament.

Bun, știţi că se poartă din nou pantofii ăia ascuţiţi. Dar te pui cu împiedicata? Măi, când am luat ultima treaptă in botul pantofului meu de lac… nou… trei sute de lei am dat pe ei, mămicule… măi, am căzut grămadă pe cimentul ăla. Și nu oricum, am dat și un cap în ușa vecinilor. Asta explică frumuseţea de cucui din frunte.

Ce să mai… așteptam Apocalipsa. Nu știam cine locuiește acolo, mă mutasem de curând în bloc, dar așteptam cuminte (de parcă aș fi fost in stare să mă ridic in starea aia de șoc) să deschidă ușa. Bănuiam că o bătrânică piţigăiată mă va lua la rost din prag.

Dar… dar nu. Ușa s-a deschis și-a apărut el, mă! El! Exact ce mi-a prescris medicul, vorba aia. Înalt, brunet, ochi verzi. Ce cucui, că am inceput să văd alt rând de stele verzi.

S-au dus dracului lalelele mele, dar cu toate astea s-a aplecat tipul să mă ajute să strâng. Nu mi-a zis nimic, doar mi-a zâmbit. Probabil a sesizat că m-a lăsat mască, așa că oricum n-aș fi reușit să leg trei vorbe.

Bun. Iată-mă ridicată în picioare, plasele erau din nou pline, am reușit să refac și buchetul de lalele. Am reușit și să ii mulţumesc, vă daţi seama ce realizare? Mi s-a prezentat, cică-l cheamă Rareș. Da, cică, pentru că nu eram sigură că am auzit bine. La cum arată, din partea mea putea să-l cheme și Juanito Candelario de los Titipuchales. Bine, să nu exagerăm. M-am prezentat și eu frumos, ca la școală, mi-am cerut scuze că l-am deranjat, mi-am luat catrafusele si dusă am fost.

A doua zi a fost distracţie la birou. Au râs colegii cu șapte rânduri de lacrimi de isprava mea. Numa’ nesuferitul de Cosmin a zâmbit acru și a dispărut. Meh, e prea high class el ca să se amestece cu mulţimea. Știţi genul. Funcţie înaltă, costum impecabil, o urmă de bărbuţă și o mutră de „scutește-mă”. Eu, pe de altă parte, iubesc să mă văd ascultată, să strâng oamenii în jurul meu și să le povestesc diverse chestii amuzante. Deci nu pot să spun că nu m-am simţit jignită, oricât de antipatic mi-ar fi. Lovită in mândrie. Șah mat.

La asta mă gândeam în drum spre casă. Ce i-oi fi făcut de e atât de greţos cu mine? El m-a angajat și chiar a fost simpatic la interviu. Meh. Am probleme mai importante de-atât. Cum ar fi… drăguţul de Rareș.

Am ajuns acasă, m-am schimbat în ceva comod și mi-am făcut o salată. Când colo, aud un ţârrrr apăsat. Interfonul. Întreb cine e, mi se răspunde că are un pachet pentru mine. O fi geanta pe care am comandat-o. În fine, deschid ușa de la intrare și aștept. Sună la ușă și în loc de un pacheţel mic cu o gentuţă, dau de un buchet multicolor de lalele. E 8 Martie? E ziua mea? Uau! Am rămas mută. Mi-am revenit totuși, că băiatul de la serviciul de livrări presupun că începea să creadă că nu am toţi boii acasă.

1927719_919201871533612_8771995470148845650_n

Acum e-acum. Cine să-mi dea mie flori cadou? Tu, femeie nătângă, cine te-a salvat ieri dintre salate și lalele? Rareș, logic! M-am topit.  Am văzut că buchetul avea și un bilet. Ce drăguț!

„Știu că-ţi plac mult lalelele… sper ca acestea să iţi aducă noroc.”

Mister elucidat. El e. El trebuie să fie. N-are cum altfel.

A doua zi, să le fi văzut pe colege cum umezeau ochii la povestea mea romantică !Până a venit Cosmin și a împrăștiat gașca… apoi s-a închis nervos în birou.
Când am ajuns acasă, aceeași poveste. Al doilea buchet a sosit și bucuria mea era din ce în ce mai mare.

1936595_920703114716821_2158132229650591300_n

A treia zi la fel. Timp de o săptămână am primit zilnic, după ce ajungeam acasă, câte un buchet de lalele. Imens, multicolor. Eram hotărâtă să cobor, să îi mulţumesc lui Rareș și poate să-l invit la un pahar de vin. Așa e frumos. A făcut mulţi pași, era timpul să fac și eu unul.
Am ajuns la etajul lui. Înainte să sun, ușa s-a deschis și a ieșit el, vesel și fresh ca o primăvară. Uite ce norocoasă sunt! Îmbujorată, bâlbâită, am reușit să rup câteva cuvinte.

– Ă… bună! Ce bine îmi pare să te văd! Uite… îţi mulţumesc mult pentru buchetele de lalele! Sunt impresionată de gestul tău. Mă întrebam dacă ai vrea să ieșim cândva la un pahar de vin… o cafea… ceva. Ce zici?

Totul s-a petrecut fulgerător. Într-o secundă îl văd privindu-mă cu ochi goi, tâmpi și întrebători, ducându-și mâna stângă la tâmplă, fix cât să observ că pe inelar îi strălucea o verighetă… apoi, de după ușă a apărut un căpșor blond, inocent, somnoros.

– Tati, mami zice să cumpei si apte.

M-am blocat. Rareș și-a revenit repede, cât să îmi spună că regretă, dar nu știe despre ce vorbesc. Nu a trimis nimic.

Nu știu când am reușit să bâigui un „Îmi pare rău, am înţeles greșit!” și am rupt-o la goană pe scări. Femeie, ce-a fost in capul tău? Dar semnele așa arătau, ce era să cred? E prima oară când primesc flori în București, cine altcineva să-mi trimită? Doar nu fetele de la birou…

Am ajuns năucă la serviciu. Dumnezeule, m-am făcut de râs mai rău ca atunci când m-am împiedicat pe scări.

În birou mă aștepta… un buchet multicolor de lalele cu un bileţel.

„Grațioase, proaspete, colorate. Ca tine.”

buchet-multicolor-de-lalele-rjoslr1cyn

Of, Doamne, dacă nu e el, atunci cine e, fir-ar ea de treabă??? Nici nu mi-am dat seama că am zis asta cu voce tare. Atât de tare incât m-am trezit cu Cosmin în birou.
– Ce se întâmplă aici?
– Scuze. Nu o să se repete.
– Despre asta vorbim mai târziu. A ajuns prea departe povestea asta a ta. E timpul să luăm măsuri.

Bon… viitorul iubit pică de pe listă, acum pică și jobul. Minunat!

Două ore mai târziu m-am pomenit din nou cu Cosmin. A închis ușa biroului și s-a așezat. Așteptam să pice buzduganul.

– Am încercat să fiu subtil, dar tu visezi la cai verzi pe pereţi când ai toate răspunsurile sub nasul tău.
– Poftim?
– Ai preferat să crezi că un străin misterios îţi trimite flori doar pentru că te-a văzut o singură dată cu niște lalele in mână. Când eu te ascultam zilnic cum povesteai cât de mult le iubești și ţi-ai umple casa cu ele dacă ai putea.
– Mă ascultai? În ultimele zile ai plecat scârbit de parcă cine știe ce mizerie povesteam și nu mă ridicam la nivelul tău. Până la urmă unde vrei să ajungi cu asta?
– Plecam pentru că mă enerva să văd cum altul culege laurii pentru gesturile mele. Eu stăteam zilnic pe net să îți aleg un buchet frumos. Cu cei de la florărie vorbeam când mă închideam în birou și mă răsteam la voi să nu deranjați. Noroc ca au serviciu de livrări flori la domiciliu, altfel nu stii cat de greu mi-ar fi fost. Nu mi-aș fi dorit să mă prinzi pe la ușă. Așa că am apelat la o florărie online, le-am spus unde stai și când te găsesc acasă și au făcut ei ce nu a putut să facă timidul de mine.  Nu am știut cum să iţi spun, prea ești vioaie și năzdrăvană, EU credeam că nu sunt de nasul tău!

Pauză… eu mută, el încruntat.

– Uite ce-i: ieșim la o cafea, sau nu?!

M-a șocat. Nu aș fi crezut că el, cu aerul ăla înțepat, ar putea să facă o comandă de flori pentru a mă bucura pe mine chiar și așa… incognito.

Am acceptat. Și în loc de-un prinţ salvator, m-am ales cu un bărbat. Real. Chiar la fel de năzdrăvan ca mine, după cum se vede, nu sec, așa cum îl vedeam eu. Acum singurul lucru sec ce a rămas între noi, e vinul. Așa că trebuie să le mulțumesc spiridușilor că există un serviciu de livrare buchete de lalele în București, că altfel nu avea curaj.

logo

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Sursă fotografii: livrarefloribucuresti.ro și pagina de facebook Livrare Flori București.

Anunțuri

26 de gânduri despre “Sezonul lalelelor

  1. Am fost rasfatata cu flori livrate la domiciliu si chiar e o surpriza speciala! 🙂
    Pe langa acest gand pe care ti l-am impartasit, sa stii ca mi-ai dat o idee…
    Pupicei, Dana!
    Ilda
    Lavender Thoughts

  2. Pingback: SuperBlog | Proba 10. Buchete surpriză! Flori livrate acasă sau la birou!

  3. Pingback: Eu pot | Bibelou's Blog

  4. Pingback: Superblog | Proba 10. Buchete surpriză! Flori livrate acasă sau la birou!

  5. Pingback: Nr. 19 Interviu cu Dana Maria - Comentator Amator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s