Eu pot

Salut!

A trecut Spring SuperBlog-ul peste mine, a trecut o săptămână de când s-a afișat clasamentul final și era timpul să scriu câteva impresii.

Competiția asta mă „prinde” din ce în ce mai mult și mă face să vreau să fiu din ce în ce mai bună.

După dezamăgirea de astă toamnă, fără niciun premiu, cu un loc destul de nasoluț pentru ce speram eu (22 parcă), a urmat bucuria și mândria din primăvară, pentru că am câștigat două probe și am ocupat un loc care mă face să țopăi: locul 13. Nu îmi încap în piele de bucurie!

Totul se datorează stării mele de spirit, total schimbată față de ediția din toamnă. De la abordarea temelor până la modul meu de gândire, totul a fost altfel. Până și atmosfera de pe grup a fost altfel. Am reușit și de data asta să îi fac pe colegii mei să râdă și asta jur că mă bucură aproape la fel de mult ca premiile. Ba chiar am „reușit” să fiu personaj în două dintre articolele a două colege de competiție. Carmen, mulțumesc!

Desigur, au fost momente când am clacat, când am zis că îmi bag piciorul și nu mai scriu nimic. Eu nu sunt omul care se ridică din critici și eșecuri, cum a zis Alina, câștigătoarea trofeului, că a motivat-o nota proastă pe care a primit-o la prima probă. Pe mine mă motivează un zâmbet, un compliment, o laudă. O chestie nasoală nu mă face decât să te dau naibii și să-mi bag picioarele. Deci motivația aia mare a venit după prima notă de 99, când am câștigat premiul pus la bătaie de Empire Film. O dată cu acea notă am realizat că eu chiar sunt în stare să scriu bine, să scriu frumos, să câștig. A fost ca o răsplată pentru toți nervii, toate lacrimile (o, Doamne, cum am mai plâns în toamnă! M-am simțit un om inutil, fără sare, fără piper). De atunci au urmat pe bandă rulantă articole bune, de care am fost și sunt mândră. Mai puțin cel pentru Vacanțe Speciale. Sorry, chiar nu pot să scriu despre călătorii. Numai când aud de călătorii mi se face părul măciucă. Nu pentru că nu îmi place să merg în concediu, că-mi place. Dar mă simt ca o ipocrită să scriu despre vacanțe exotice pe care nu o să le pup nici la Sfântu’ așteaptă. Și chiar de-aș avea banii pe care le au cei care coboară dintr-un avion și se urcă în altul, tot la Sinăica și Eforica aș merge, pentru că asta sunt eu. Cu băbismele și tabieturile mele. Să nu aud pe vreunu că mă ia cu ieșitul din zona de confort, că-l bag undeva numaidecât. Da, la Barcelona încă visez. Și o să ajung acolo cândva, e singurul loc pe care mor de foc să-l vizitez. Cu toate astea, o să mă străduiesc mai mult (deși mi-au ieșit ochii din cap și de data asta) data viitoare când voi avea probă de la CND Turism, deși e al naibii de greu, pentru că implică și ceva geografie la care sunt pur și simplu praf. Mai ușor mi-a fost să scriu articolele despre freonul din instalația de aer condiționat a mașinii, sau SSD-ul pe care (nu) îl am în calculator. Pentru astea am primit ajutor din partea duduiului și pentru asta îi mulțumesc din tot suflețelul meu de iepure ochios. :)))

După nota urâțică de la CND Turism, a urmat mândria absolută din ediția asta. Am scris Sezonul lalelelor și am câștigat cei 100 de euro puși la bătaie de Livrare Flori București. Sezonul lalelelor e probabil articolul meu preferat din tot ce am scris până acum și sunt fericită rău că am reușit să câștig ceva cu el.

Alt articol de care sunt mândră e cel pentru proba propusă de Salon du Mariage. Am obținut 98 de puncte cu el. Am scris cu sufletul și s-a văzut.

Dezamăgitoare au fost notele de la Farmec, dar nu-i nimic, mă fac eu mare și iau mai mult. După cum s-a văzut în articolul precedent, mi-a trecut furia pe Farmec și am început să scriu din nou despre produsele lor.

Una peste alta, notele au fot mulțumitoare, majoritatea peste 90. M-am simțit bine pe parcursul competiției, în general am avut moralul suuuus de tot și s-a văzut. Mă simt de parcă aș fi câștigat eu concursul. :)))

Nu știu, nu cred că e vreun secret în toată nebunia asta. Și oricum nu l-aș spune, pentru că frate-frate, da’ brânza-i pe bani. :))))

Părerea de rău e că nu am mers la Gală. Dar s-au adunat mai multe în primăvara asta, am cam lipsit de la muncă (analize, oftalmolog, etc) și nu am vrut să abuzez. Or, dacă mergeam la Gală, însemna încă o zi liberă. Dar aș fi vrut să fiu acolo, teribil de mult aș fi vrut!

Până data viitoare, mulțumesc tuturor! Mulțumesc colegilor care au fost niște faini, mulțumesc duduiului care m-a suportat, mulțumesc sponsorilor care au venit cu niște probe delicioase, mulțumesc Claudiei care m-a suportat și de data asta… :)))

Și felicitări tuturor! Alina, ești minunată! :*

Aștept toamna!

 

Anunțuri

12 gânduri despre “Eu pot

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s