A woman’s heart

Se spune că toți patru sunt fericiți într-o relație la distanță. Nu și-n cazul nostru. Vorba cuiva, aș vrea să devin o musculiță mică mică, să mă strecor pe ferestre și uși și să-i văd pe toți dătătorii cu părerea ce ar face dacă i-ar lovi dintr-o dată iubirea pentru cineva aflat departe.

Aș vrea să le văd pe toate pițipoancele care știu numai să spună „iuby, mulțumesc pentru iPhone!”, „iuby, mulțumesc pentru vacanța de viiiiiis!”, „iuby, mulțumesc pentru mașinuță, tu tuuu!”, „iuby, mulțumesc pentru diamaaaant!” ce ar face dacă ar fi într-o situație asemănătoare. Probabil ar căuta un sponsor mai aproape după ce ar goli niște carduri.

Dar cum ziceam, la noi e altfel.

Cadouri scumpe i-am oferit și eu iubitei mele, că deh, e atât de scumpică și frumoasă și o iubesc atât de mult încât aș răsfăța-o cu tot ce e mai bun pe lume. Parfumuri de lux, drăcovenii de-alea de folosesc ele să se dichisească, epilatoare, ondulatoare, bijuterii. I le trimiteam și așteptam cu nerăbdare să văd reacția. Îmi imaginam că mă va suna și-mi va mulțumi printre lacrimi și zâmbete. Oh, how cute! But it’s wroooooong! Reacția era de fiecare dată diferită de ceea ce speram: „Ce-ai făcut, mă? Iar ți-ai cheltuit banii pentru mine? Știi că nu vreau cadouri. Ți-am zis de-un milion de ori, în mama mă-sii!”

1381235_380276602074669_156693457_n

*sursă: google images

 

Și uite așa mă bosumflam. A mea e făcută din alt aluat… a mea e ca o băutură tare, te lovește în moalele capului fix când te aștepți mai puțin și când crezi că-i mai dulce.

Vrea să le facă ea pe toate, să și le cumpere ea pe toate, se plânge mereu că iar a dat salariul pe cine știe ce prostie, dar în același timp îmi arată bucuroasă un link către alt mizilic scump și când mă ofer să i-l cumpăr, se burzuluiește la mine. „Nu. Îmi cumpăr eu ce-mi trebuie, nu am nevoie.”

De fapt, nici nu știu ce-i în capul ei. Poate nu vrea să se simtă dependentă de un bărbat. Poate pur și simplu e ea mai afurisită și nu vrea să accepte niciun ajutor, poate e doar rușinoasă.

Totuși vreau să o bucur cu cadouri. Dar fără să par lingușitor, fără să pară că vreau să o cumpăr cu finețuri, că știu că nu o înduplec.

Nu merge așa cu ea. Cu ea trebuie să pară că te-ai străduit, dar că nu te-ai străduit prea tare. Că e important cadoul, dar nu atât de important cât să lași impresia că ai lăsat jumătate de salariu pe el. Că l-ai căutat mult, dar că l-ai luat repede. Că știai că și-l dorea, dar că nu te-ai dat peste cap să-i faci moftul. Că știi că și-l poate lua și singură, dar că ai vrut să îi faci tu pofta asta. Dar nu ai vrut prea tare, pentru că ajungem din nou la punctul 1, nu trebuie să pari lingușitor. Urăște lingușelile. Îi place să fie tratată ca o prințesă, evident, dar să nu te simtă cu un pas în urma ei, că se înfurie. Trebuie să țin pasul cu ea, altfel… altfel nu-i bine. De fapt, nu știu ce idei are fata asta. Îmi e teamă să îi mai cumpăr ceva, jur. De când a plâns de bucurie cu lacrimi cât bobul de strugure după ce i-am luat un inel de 10 lei, dar era să dea după mine cu parfumul ăla de 500 de lei pe care și-l dorea de un an de zile… nu știu ce o mai bucură. E atât de sucită încât în momentul când cred că știu ce-și dorește… își schimbă gusturile și mă lasă năuc.

Un singur lucru nu s-a schimbat în atâția ani: pasiunea asta bolnavă pentru FC Barcelona. Mi-a tocat mărunt nervii cu meciurile ei, cu transferurile și cu bicepșii jucătorilor! Sunt și eu om! Cu toate astea, știu că de ani de zile pune ban pe ban ca să putem merge la un meci cândva. Momentul ăla e din ce în ce mai aproape, pentru că am plănuit vacanța în mai. Mai sunt doar câteva săptămâni și în toate pozele o văd cu ochii umezi de emoție și de nerăbdare. De bucuria ei am ajuns să mă bucur și eu… mi-a vorbit atât de frumos despre Barcelona încât abia aștept să mâncăm bomboane pe o bancă în parcul Guell. Ce să mai zic de meci…

A, și apropo de meci. Aici voiam să ajung de fapt. Sunt sigur, deși sper să nu fie așa, că nu va prinde vreun autograf sau vreo poză cu al ei Neymar. Nu vreau să o dezamăgesc, dar șansele sunt… cam de 1%. Asta doar dacă nu rupe lanțurile celor ce asigură paza și nu intră pe teren să își pupe idolul.

În orice caz, indiferent ce se va întâmpla, vreau să rămână cu o amintire din acea zi. Să nu uite niciodată cât a luptat și cât s-a zbătut ca să poată să-și împlinească un vis. Așa că m-am pus pe căutat un cadou cu suflet. Un cadou personalizat, nu magnețeii ăia cu care ne vom încărca bagajele la întoarcere.

Ce poate fi mai potrivit decât un colier cu un pandant inscripționat cu un mesaj special pentru ea?

dbp05_2

*sursă: lovebird.ro

Nu se poate să nu se bucure. Pupă toate hârtiile pe care scrie FC Barcelona, îi are pe-ăia pe desktop, orice are legătură cu ei e aur curat.

Știu și ce va scrie pe pandantiv:

#iwasthere

Camp Nou, 08.05.2016

I-l voi da în pauza dintre reprize. Abia aștept să o văd bucurându-se. Sper doar că nu va bate din pălmuțe fericită, spunând „Iubi, super, acum vreau și o brățară asortată!”. Glumesc, nu e genul ăla de femeie!

Anunțuri

2 gânduri despre “A woman’s heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s