Decembrie e despre noi

Nu pot uita mutra pe care a făcut-o când i-am spus că trebuie să călătoresc la Brussels pentru câteva zile, având în vedere că sucursala urmează să fie inaugurată acolo și eu trebuie să coordonez totul. Bine, aproape totul, acum doar îmi dau aere de șef, mă-nțelegeți voi. Mi-a fost milă de ea, dar planul e plan. N-a mai vorbit cu mine două zile, nu-mi putea ierta că fix de ziua noastră, când plănuisem o excursie fulger la Sinaia, trebuie să fiu plecat.

Trebăluia prin casă și râdeam pe-nfundate când o auzeam mormăind: „Auzi la el, inaugurare, ‘dea dracii în inaugurarea ta care e ea mai importantă ca mine”. Nu eram supărat pentru ce-i ieșea pe gură, știu deja că vulcanul din ea erupe des, dar nu se lasă cu victime.

S-a mai îmbunat a treia zi când m-a ajutat să-mi fac bagajul: „Dă-te din drum, împiedicatule, mă ocup eu.”. Și mi-a luat fiecare tricouaș, fiecare pulovăraș la împăturit și rulat, ca să intre toate. A pus și un hanorac în plus, știu că s-a gândit să nu cumva să-mi fie frig. Nu se mai închidea fermoarul trolerului, dar i-am spus că pot lua gratis în avion și o a doua gentuță, așa că mi-a așezat acolo hanoracul, încărcătoarele, spray-ul pentru nas (nu întrebați) și alte nimicuri din astea necesare. O vedeam cu mânuțele ei fine cum aranja totul (scăpând, desigur, alte înjurături printre dinți – „de râs și de mascara cu firma ta cu tot” și ceva cu „sigur, și proasta stă acasă”) încât am vrut să renunț la plan și să-i spun că nu plec nicăieri, ci MERGEM.

Dar deja erau implicați și alții, cum ar fi prietena ei cu care a plănuit o escapadă de weekend în lipsa mea (desigur, nu va fi nicio escapadă, dar Alina doar i-a cântat în strună, ba chiar i-a promis că va rezerva ea biletele de tren). Sau mama ei. Cu mama ei a fost greu de tot, are oroare de avioane. Nu de avioane în special, de fapt, ci de înălțime. Intra în panică de câte ori o auzea că vrea să meargă în vacanță acolo, sau dincolo. Nu a reușit fâța mea să o convingă în trecut că e mai sigur cu avionul decât cu mașina, așa că mi-am jucat și eu cartea. Nu îmi permiteam să dau greș. Așa că i-am arătat negru pe alb că la Ryanair, deși e o companie low cost, pasagerii se bucură de siguranță absolută, avioanele fiind noi și în istoria companiei (31 de ani!) neînregistrându-se incidente. Practic, ei își îmbunătățesc serviciile în permanență, pentru ca noi ne bucurăm de vacanțe ieftine, dar fără probleme.

giphy-lisa

Sursă

Și apoi e Cosmin, cu care am plănuit o seară ca între băieți, pentru a mă asigura că nu dă buzna în cameră când rezerv biletele. A mă asigura e mult spus, că oricât ar urî ea serile noastre de bere, tot s-a plimbat un pic pe lângă noi pentru a verifica dacă nu am scăpat floricele pe jos. Scuze, Cosmine, îmi pare rău că ți-am dat stânga aia de aproape ai căzut de pe canapea când a intrat ea în cameră. Scuze, zău. Știu că sunt doar câțiva pași de parcurs până mă văd cu biletele, dar nu e vina mea că ea s-a gândit să intre după pasul 1!

ryanair

sursă print screen: ryanair.com/ro

Apropo de bilete, ce mi s-a părut interesant a fost că am putut îngheța prețurile pentru o zi, pentru 5 euro. Urma să îmi intre salariul abia a doua zi și mi-era teamă că nu mai găsesc bilete, așa că de ce să nu profit de facilitățile oferite? Din fericire există și o aplicație mobilă Ryanair și am făcut check-in online gratis.

Am plătit ceva în plus pentru a beneficia de locuri alăturate. Gratis primeam locuri la o distanță oarecare unul de celălalt. În plus, mi-a povestit ea cândva că și-ar dori să stea la geam și nu puteam să îi refuz așa ceva, fiind primul ei zbor, fiind aniversarea noastră. La urma urmei e el un city break low cost, dar hai să nu ne zgârcim chiar așa. În afară de asta știam că nu voi mai plăti nimic. Prețul afișat e prețul final.

Acum e acum. Ziua x. A acceptat să vină cu mine la aeroport. Am convins-o să își înceapă presupusa escapadă fix în ziua când plec eu, așa că și-a luat și ea bagajul. O vedeam nervoasă, încercând să dea de Alina. Alina nu răspundea. Nici la telefon, nici pe chat, nici pe whatsapp, mesaj, mail. Nimic. Mă amuza un pic, așa că am mai lăsat-o puțin. Oricum ajunsesem prea devreme. Fierbea. N-am mai rezistat. Aveam oricum biletele printate, așa că le-am scos din geantă și i le-am arătat. A-nceput să cârâie. Nu știu dacă râdea sau plângea. Râdea cu lacrimi, sau plângea printre zâmbete. Sunt bărbat, nu mă pricep. M-a luat în brațe, m-a și altoit mai pe șest așa, că se uitau angajații dubios la noi.

Gagico, decembrie e despre noi. Nu despre firmă. Brussels ne așteaptă!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

Anunțuri

2 gânduri despre “Decembrie e despre noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s