Un film „cablat”

Privind înapoi, nu știu ce a fost mai penibil: că am căzut în fund în mijlocul unui magazin, sau că am râs singură pe stradă vreo zece minute de boacăna mea.

Că am călcat din greșeală pe cablul laptopului, lăsându-l pe el fără baterie și pe mine crizată că l-am stricat, sau că am observat asta fix după ce am comandat un laptop nou pe internet?

Că am invitat prietenele la o seară de filme, ca-ntre fete când am rămas singură acasă fără voia alor mei, sau că le-am lăsat, bietele de ele, să se uite la ecranul nefuncțional câteva ore?

Mi-au zis că ar fi mai interesant dacă am conecta calculatorul la televizor, Ana și așa e mioapă, Diana stă tocmai pe fotoliul din colțul sufrageriei și nu ar auzi nimic… ce să faci, n-ai ce să faci, vorba aia. Trebuie să le împaci pe amândouă. Cu toate că sunt atât de îndemânatică și atât de pricepută (a se citi din nou primele rânduri), m-am pus pe căutat în cutiile cu minuni.

Am găsit un cablu ciudățel, ăsta o fi bun?

–  Ăla-i VGA, zice Ana. Mioapă-mioapă, dar vede VGA-ul.

Nu vrea. Intră-n calculator, nu intră-n televizor.

– Încearcă niște cabluri HDMI, zice din nou Ana. Perfect, acum mă și-njură.

– HDmce?

– HDMI, trebuie să ai pe acolo măcar unul. Vezi că mufa seamănă la formă cu cea de la încărcătorul telefonului.

kphdme005w

Na c-am găsit. Rezolvat la televizor, nerezolvat la râșnița de calculator. Ce mă fac? Mai găsesc ceva în cutie.

– Ana, ăsta ce-i? Dacă îl știi și pe ăsta, dai o bere și data viitoare facem treaba asta la tine. Nu înțeleg de ce mă puneți pe mine să mă descurc cu ce nu înțeleg.

– Ăla-i DVI. Și dacă știam că ești așa varză, vă chemam la mine. Până acum și dormeam. Bun. Încearcă-l pe-ăla.

Bingo! Merge și colo și colo.

– Bă, dă-i mai tare, că nu se aude! – strigă Diana de pe fotoliu, pe jumate adormită.

– Stai mă, că n-are sonor deloc! Offf, ce ne facem?

– Auzi, știi ce? Mai ai combina aia la care ascultam Savage Garden în liceu? Scoate-o de sub pat, de prin dulap, de unde o ai și dă-o încoace, că am găsit ceva.

M-am conformat. Am scos hărăbaia plină de praf și am așteptat să rezolve.

– Na, ia-l pe jack.

jack

– Și ce să fac cu el?

– Nu, că tu mă-mbolnăvești de cap. Nu Jack ăla la care te gândești tu.

– Jack, Jack!

– Termină. Vezi, bagă asta în combină.

l35454

Atââââât! Sonor! Imagine!

– Auzi, zice Ana. Tu de unde tot ai atâtea cabluri dacă nu știi ce sunt și la ce folosesc?

– Uiți că nu stau singură în casă. Tata a cumpărat online de pe conectica un router când s-a stricat cel vechi, știi, când am plâns după facebook o săptămână. E, și pentru că și el, ca și mine, nu iubește plata livrării, a mai adăugat niște căblulețe în coș. Pe principiul „lasă, că folosesc ele la ceva, cândva”. Și na că au folosit. Și putem să ne uităm la fiiiilm!

Și de fericire, am început să țopăi. Din greșeală, am dărâmat routerul de pe masă. Acum, în timp ce eu sper că nu l-am distrus, vă recomand să mai citiți prima parte încă o dată, poate nu v-am convins de îndemânarea mea.

Dacă totuși l-am nenorocit, noroc că pe conectica sunt Săptămânile Rețelisticii până pe 30 octombrie, poate reușesc să iau alt router. Ia să vedem ce oferte au! Sper că mai am o brumă de net pe telefon.

 Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

Anunțuri

3 gânduri despre “Un film „cablat”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s