Amintiri din București

Mă uit cu drag la apartamentul nostru proaspăt renovat, izolat și utilat și brusc îmi apar în fața ochilor frânturi de amintiri de pe vremea studenției, de la prima și ultima mea gazdă.

Am stat doar trei săptămâni acolo. Nu am așteptat să se împlinească luna, să stau cât am plătit, vorba aia, că mi-am luat cratițele și ce catrafuse mai aveam pe acolo și am fugit înapoi acasă fără să mă uit înapoi. Nu reușesc să realizez cum am putut să mă păcălesc în asemenea hal încât să și plătesc 200 de euro pentru a sta în casa aia. Ar fi trebuit să primesc și ceva despăgubiri, eventual.

Era un fel de vilă netencuită, cu un etaj, care părea nouă și nefinisată de afară și de-o seamă cu Mihai Viteazul pe interior. Pe o scară exterioară ajungeam la etaj, acolo unde era camera mea. Îmi aduc aminte toate detaliile, fiecare fir de praf din camera aia veche și urâtă și mă gândesc câte s-ar fi putut face pentru a crește confortul celor care locuiau acolo.

Proprietarul era un om în vârstă, cu mustață și doar doi dinți, iar din cauza asta și-a căpătat porecla de „nenea Morsă”. Locuia cu soția și copiii în casa alăturată și țin minte că mă uitam invidioasă către casa lor, când au pornit renovările, asta în timp ce eu și ceilalți chiriași înghețam în casa aia urâtă.

La naiba, era vorba de București! Capitală de țară europeană! Și eu, boboacă fără minte, stăteam într-un coteț! De-aș fi fost în locul proprietarilor, aș fi făcut tot ce-mi stătea în putință pentru a moderniza acea casă.

În primul rând, aș fi solicitat un audit energetic pentru a stabili negru pe alb ce trebuie remediat, ce anume din casa respectivă ar trebui înlocuit, modernizat, îmbunătățit.

auditor-energetic-participare-superblog

Tâmplăria exterioară, de exemplu. Pentru că, vă spun cât se poate de serios, aproape că nu ar fi fost nevoie de termografie, din moment ce se vedea cu ochiul liber pe unde zbura căldura: prin găurile destul de măricele cauzate de ușa uzată și lăsată care nu se închidea niciodată bine, prin „geamul” de carton al unei uși interioare. De asemenea, clădirea nu era izolată termic, după cum am spus, nu avea nici măcar o tencuială clasică.

Dar haideți să intrăm în casă, nu?

Interiorul era demn de secolul trecut! Dacă acea casă ar fi avut un certificat energetic în momentul ăla, probabil era clasa… Z, pentru că G-ul maxim e puțin! Nu s-au inventat litere în alfabet pentru a spune cât de puțin performantă era acea casă!

dsc01092

Calorifere? Nu, sobă cu lemne! Am înlemnit și eu când ne-a spus proprietarul că va fi nevoie să cumpărăm lemne pentru iarnă.

dsc01089

Apă caldă? Nici măcar. Încălzeam apa pentru baie (apropo, baia era la parter, trebuia să ies din casă pentru a ajunge acolo) pe aragaz. Un aragaz nou și performant… acum 50 de ani când a fost cumpărat.

dsc01039

Și ca să nu se simtă singur, îi ținea companie strămoșul frigiderului modern, știți, cel care huruie toată noaptea de zici că pică bombe și consumă cât un gater.

dsc01141

Noroc că aprindeam repede becul care atârna de-un fir din tavan, când mă speriam de zgomot. Că vorba aia, poate e frigiderul, poate pică tencuiala de pe pereți, nu știi, n-ai de unde să știi.

dsc01084

Dincolo de toate astea, mi-a plăcut că mucegaiul de pe pereți dădea un aer vintage încăperii. Practic, cum intram în casă, mă teleportam în tinerețea lui nenea Morsă.

Lăsând gluma la o parte și revenind la ideile mele de eficientizare a clădirii… în funcție de concluziile la care ajungea auditorul energetic, aș fi luat niscaiva măsuri.

img_20161007_085705Știu că nu e plăcut să te trezești dimineața cu umbre de picioare la fereastră așa cum am pățit când am renovat apartamentul, dar clar e nevoie de izolare termică! Se simte diferența la facturi!

Tâmplăria veche aș fi înlocui-o cu geamuri și uși termopan, iar la intrare aș fi pus o ușă metalică solidă.

Aș fi renunțat la bomba cu ceas care era acea butelie veche și aș fi făcut o instalație de gaz, atât pentru gătit cât și pentru încălzire și apă caldă. Trăim în epoca centralelor termice, afară cu soba, cu lemnele și cu cenușa, să intre caloriferele!

S-au inventat frigiderele cu clasa energetică A+++, așa că de ce să nu profităm? Poate unul nou toarce ca un mâț și nu mă va trezi noaptea. Apropo de trezit, aș înlocui becul ăla atârnat cu un bec economic care consumă de până la zece ori mai puțin.

N-am menționat, dar podeaua era din plăci pfl vechi și demodate. Le-aș fi înlocuit cu parchet, de dragul aspectului si confortului.

M-aș fi ocupat și de pereți și de a lor igrasie. Odată făcută izolarea termică pe exterior, scad riscurile de a avea mucegai, dar l-aș fi curățat pe cel deja format și aș fi colorat pereții cu ceva calitativ, într-o culoare plăcută, caldă.

Aș fi obținut, odată cu modernizările, certificatul energetic clasa A și aș fi așteptat cu inima împăcată și cu bucurie noii chiriași. Pentru a primi, trebuie să și oferi. În cazul de față, pentru a avea tupeul de a cere un preț mare pe chirie, trebuie să oferi condiții bune. Iar pentru a avea condiții, trebuie să investești.

Și sunt sigură că potențialii chiriași se vor strânge ciorchine la poartă!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

  • sursă foto: super-blog.eu și arhiva personală.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s