Vestitorii bucuriei

E trist să mă gândesc că există oameni care primesc flori o dată pe an. E trist să mă gândesc că există femei care nu au mai primit o floare de când au fost cerute in căsătorie. Sau de când le-a înșelat boul naibii și a venit, spășit, cu ochi de mânz, cerând iertare.

Nu știu cine a avut ideea isteață cum că e musai să oferim sau să primim flori doar din joi în Paște, dar rău s-a gândit. „Mai răruț, că-i mai drăguț” nu se aplică. Ții la cineva? Dă-i o floricică atunci când râde, atunci când plânge, atunci când îți amintești mutrița aia pe care a făcut-o când s-a trezit. Atunci când a uitat plăcinta în cuptor sau când a promis că gătește ceva delicios și ai fost încântat. Ai ajuns acasă cu un buchet, dar când te-ai uitat în frigider, vorba bancului: „și ai gătit toată gheața asta tu singurică, iubita mea?”. Râzi. Râsul face bine.

Când te enervează  că nu-i gata la timp, sau când dansează prin casă îmbrăcată în cămașa ta bună.

O vază cu ceva motocei colorați în apă înveselește casa, chit că-i vară, iarnă sau ora 11 dimineața și nor. Sau ceață de nu-ți vine să ieși din pijamale.

Un buchețel vesel într-un colț, pe o măsuță, are puteri magice. Te poate face să iei tubul ăla vechi de fixativ și să cânți prin casă „Somewhere over the rainbow”, chiar dacă afară sunt minus douăzeci de grade și ai o grămadă chestii de făcut.

Și eu știam asta. Știu ce puteri au acele firicele mici si colorate asupra ei, așa că i-am copt una de zile mari. Dar haideți să o lăsăm pe ea să ne povestească:

Obișnuiam să cumpăr buchete de flori de pe unde apucam. Din piață, de la bătrânele din colțul străzii sau de la cele care veneau cu buchețele pe la mine pe la muncă. N-am făcut nazuri la flori niciodată. Îmi plac și ăia mici, ghioceii, îmi plac și trandafirii, zambilele și crizantemele… și iubesc lalelele. Nu există zi să nu am o vază ocupată la muncă sau acasă.

Începuse o săptămână de coșmar la muncă. Eram nervoasă, agitată și de-a dreptul o nesuferizilla sau ceva in genul ăsta. N-am avut timp nici de cafea dimineața, darămite să merg după flori. Atmosfera clocotea la firmă. Cum găseam un moment liber, îi scriam lui un sms nervos: „nu mai pot”, „jur că-mi dau demisia”, „șefa țipă ca o apucată”, „vaca de Corina a vărsat cola pe mine”. 10464057_778548508842282_7778755688866002325_nȘtiam că e și el la serviciu și că îl terminam psihic, dar eu când vreau să urlu, nimic nu mă oprește. Știam că e ocupat, dar am primit o fotografie într-un mesaj. M-a făcut să râd, în tot stresul. Meșterise într-o ședință o floare de hârtie pe care-mi scrisese „Te iubesc”. Așa e el, atent și grijuliu. Și mai ales empatic.

M-am mai calmat un pic, dar încă stăteau sa-mi sară siguranțele. Corina tot vacă era, iar pe șefa de la marketing parcă tot cu capul în coșul de hârtii aș fi băgat-o.

Ziua a trecut cu greu și a venit alta și mai nesuferită.

În timp ce abandonasem treaba pentru 5 minute și mă gândeam la 5 metode eficiente de a-i face șefei o nasoală fără a fi dată afară, am văzut ceva bâjbâind pe la ușă. Ceva, cineva mai degrabă. Bine, cineva, presupunând că un om ar avea antene și frunze. Astigmatică și mioapă cum sunt, mi-a luat ceva până mi-am dat seama că antenele cu picioare erau de fapt un buchet de flori. Cu picioare. Nu, picioarele nu erau ale lui, ci ale băiatului de la Olla care se chinuia să deschidă ușa fără să strice florile. Ușă mică, buchet mare… na. N-ai ce să faci.

curcubeul-vestitor-buchet-de-lalele-frezii-si-lisianthus

Pe băiatul de la Olla îl știu de anul trecut, de când m-am trezit cu el la ușă pe la sfârșitul lui octombrie, cu un aranjament floral în brațe. „La mulți ani, urâto!” scria pe bilet. L-am sunat pe-al meu, crezând c-a luat-o razna. Ziua mea e abia pe 4! Ba chiar am zis c-o fi vrut să trimită alteia acel buchet. L-am sunat și am rămas cu gura căscată când mi-a zis cam așa: „Păi peste o săptămână vei primi de la toată lumea. Flori, pupici, flori, pupici, flori, cadouri. Unde-i surpriza atunci? Lasă-mă să te fac fericită și într-o zi oarecare!”. Și m-a făcut.

Pentru că i-au plăcut serviciile oferite de această florărie online, dar mai ales pentru că mi-au plăcut mie surprizele, am continuat „relația” cu ei.  Aș fi visat eu că voi primi flori de la o florărie care este furnizor al Casei Regale?

Am primit buchete, cutiuțe, aranjamente, ori câte un singur trandafir, îmbujorat și frumos, cu cele mai nebune ocazii… care nici măcar nu erau, la propriu, ocazii. Cum a fost în ziua când trebuia să conving un furnizor să ne ofere un discount mai mare. Știa că nu sunt sigură pe mine și a vrut să mă încurajeze (am reuşit să obţin un discount mai mare cu 10% faţă de cât îmi propusesem, ba chiar am sfârşit şedinţa discutând cu furnizorul despre flori, ciocolată cu cocos sau parfumuri).

regina-parfumata-aranjament-floral-pe-suport-de-ceainic

Sau atunci când mi-am rupt tocul pantofilor noi. Sau când mă durea măseaua. Sau în dimineața când urma să plece în delegație și eram tristă. Acum am vaze și la serviciu și acasă, cât și pliculețe cu nutrienți pentru flori. Prietenii care îmi pregătesc buchetele oferă pe site-ul lor și ponturi pentru a păstra cât mai mult timp florile frumoase. Și eu profit din plin de aceste sfaturi. Schimb apa florilor, le îndepărtez părțile uscate… ba chiar am învăţat să tai codiţele în diagonală, ca suprafaţa prin care florile absorb apă să fie mai extinsă. Pentru că dacă pot să mă bucur cât mai mult timp de gingășia florilor mele… de ce să nu fac tot ce-mi stă-n putință?

Sunt scorpion, nu pot fi calmă din fire. Și el știa că doar florile mă liniștesc și îmi înseninează gândurile în zilele grele, așa că a făcut un obicei din a-mi oferi câte un buchețel când îmi e greu, sau când doar mi se pare că-i greu și am nevoie de un boost de optimism. Dacă nici el nu mă cunoaște… atunci cine?

Mulțumesc, iubire! Mulțumesc că transformi orice zi banală sau chiar mohorâtă într-o zi specială!

Eu îi mulțumesc Cerului pentru că pot să aduc scântei de fericire în ochii ei atât de simplu. Și… mulțumesc, Olla!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

  • sursă foto: arhivă personală și olla.ro
Anunțuri

2 gânduri despre “Vestitorii bucuriei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s