Amintiri, file şi fulgi de nea

Erau ierni grele și geroase, zăpada-mi ajungea până la gât și ajungeam în casă ciuciulete, cu apă-n ghete și obrajii roșii. Mâinile înghețate abia mai puteau duce la gură ceașca plină cu ceai fierbinte. Seara venea repede și televizorul era alb-negru (cel color era în sufragerie, unde nu era cald – încă nu făcuseră ai mei rocada televizoarelor). Ce putea face un copil de 8 ani în toiul iernii, după ce și-a făcut temele și s-a zbânțuit pe-afară? Tablete? Jocuri video? Ptiu, piei, de unde din astea pe vremea aia? Nu, domne, noi citeam când eram mici! Ne plăcea, uneori nu ne plăcea, aveam de ales? Înfofoliți cu șapte rânduri de haine și cu plapuma-n cap, citeam.

Îmi amintesc în mod special o zi geroasă, când am venit cu mama din oraș, ducând o carte ca pe-un prețios trofeu. Era Frumoasa din pădurea adormită. Până atunci îmi citea mama, eu eram prea răzgâiată. În ziua aia, totul s-a schimbat. Mama a decis că e vremea să citesc și singură, cartea avea fonturi mari și suficient de multe fotografii cât să mă țină ocupată cât timp se odihnea ea. Cred că atunci mi s-a deschis apetitul pentru lectură. De-atunci, la mine acasă, toată familia citește. Au reușit să mă „corupă” și bine au făcut!

Culmea e că și acum, după 20 de ani, pofta de citit vine mai mult toamna și iarna. Primăvara și vara am alte preocupări, fac curățenie, aștept concediul, visez la cai verzi și nu am atât de mult timp pentru citit, dar cum se lasă toamna cu ale ei ploi mărunte și valuri de ceață, poftele mi se rotesc la 180 de grade. Așa că până pot purta tricou și practic deschid sezonul cald cu Pânza de păianjen, stau cuibărită pe scaunul de la serviciu și mă pierd în alte lumi și alte povești. Iarna, nu trăiesc doar viața mea. Trăiesc zeci de vieți. Anul ăsta vreau să duc obiceiul și mai departe…

Am timp să citesc la serviciu, dar cu întreruperi, între două cliente. Așa că mi-am propus să îmi aduc cărțile acasă în iarna asta și să citesc în loc să casc gura la tutoriale pe youtube. Nu puține au fost serile când nu mai voiam să plec de la muncă, gândindu-mă cum se va termina cartea. Ei, acum o fac! Când plec, strecor și cartea în geantă și îmi continui lectura în patul meu pufos, în colanți și încălțată cu șosetele animal print.

M-am uitat prin bibliotecă, am răscolit rafturile, nimic! Nu aveam nici măcar o carte necitită. Mi-aș fi cumpărat, dar de unde librării? În momente ca astea, mi-aș dori teribil de mult să locuiesc în București! Soluția, pentru mine, e online-ul! Am tastat repede pe google și am fost plăcut surprinsă să aflu că editura RAO are și magazin online. Am răsfoit cu sete paginile și mi-am făcut o listă de „musai”.

coperta_3067_big-gifFemeie fiind, cu un suflet firav și romantic (:D), mi-a atras atenția o carte din secțiunea Ficțiune tineri. Știu că a apărut și un film inspirat din acțiunea cărții, care la rândul ei e inspirată din realitate. Dacă aș rămâne e numele său, scrisă de Gayle Forman. Mi se pare cartea perfectă pentru o zi friguroasă, când nu ai nimic de făcut, dar parcă ai evada într-o lume de unde să te-ntorci cu o altă perspectivă asupra vieții, a problemelor și a șanselor. Există o vorbă care spune că „dacă ne-am pune cu toții problemele în saci, am lua repede înapoi sacii noștri, văzându-i pe ai celorlalți”. Când te gândești prin ce trec alții, parcă ești mai împăcat cu viața ta. Pe un pat de spital, în urma unui accident teribil în care și-a pierdut familia, Mia rememorează secvențe din viața ei de până atunci. Avea familie, avea un iubit. Acum mai are doar un iubit. Să se trezească pentru el, sau să renunțe și să plece alături de familie? E o întrebare pe care nu am vrea niciodată să ne-o punem. O alegere pe care nimeni nu vrea să o facă. Mă intrigă cartea asta și abia aștept să aflu alegerea făcută. Și filmul… filmul după.

coperta_579_big-gifRămânând tot în secțiunea Ficțiune tineri, mi-a mai atras atenția un titlu. Când eram adolescentă, am citit Testamentul incașului și acum vreo trei ani, Comoara din lacul de argint și am fost fascinată, așa că am fost încântată să descopăr Ultimul mohican, de James Fenimore Cooper. Cartea promite aventură la cote maxime și abia aștept să stau cu sufletul la gură, citind peripețiile mohicanului Chingachgook și ale fiilor săi, Uncas și Ochi de Șoim (alb, adoptat). Zic și eu peripeții, de fapt am înțeles că-s lupte pe viață și pe moarte, încercând să le salveze pe fetele iubite după ce au fost răpite de cei din tribul Huron. Că vor reuși sau nu, aflăm din carte.

coperta_3108_big-gifȘi ca să schimbăm un pic registrul, să vă zic că mă tentează niște basme? Basme, scrisă de Hermann Hesse, parte a secțiunii Clasic, reunește mai multe basme cu tentă moralizatoare, aducând în prim plan lăcomia, mândria, arta, iubirea, depășirea situațiilor nefericite… sau sacrificiul. Nu se adresează unei categorii anume de vârstă. De basme avem nevoie toată viața și din ele avem întotdeauna câte ceva de învățat.

De fapt, din orice citim avem câte ceva de învățat. Să fim sau să nu fim cumva. Să apreciem. Cărțile ne îmbogățesc spiritual. Ne îmbogățesc vocabularul. Ne teleportează în alte lumi când realitatea doare ca naiba.

Tu ce-ai de gând să faci iarna asta? Eu o să devorez micuțele astea trei și apoi mai vedem! Poate îmi vine iubitu’ cu vreun thriller, cine știe?

216-sigla-rao-241x300

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016!

  • sursă foto: raobooks.com și super-blog.eu

Anunțuri

4 gânduri despre “Amintiri, file şi fulgi de nea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s