Dieta care începe luni se încheie luni seara

Dacă aș avea un leu pentru fiecare „de luni intru la dietă!” spus, mi-aș fi cumpărat mașină până acum. De multe ori ne propunem asta, cu gândul că a mai rămas niște ciocolată în frigider, că înghețata o să expire și dacă tot am deschis pachetul de bombonele, hai să-l terminăm, că nu o fi gaură-n cer. Bașca ne mai așteaptă acasă și o farfurie plină ochi cu cartofi prăjiți și un mujdei de salivez numai când mă gândesc!

Adevărul e că mecanismul de gândire e cam… „hai să lăsăm pe altă dată, poate atunci nu ne mai vedem așa grași și nu o mai fi nevoie de diete!”. Mulți nutriționiști și alți avizați o spun… dieta nu trebuie să înceapă de luni, ci de acum. Acum, în momentul ăsta. Indiferent câte șnițele mai avem și a câta ciocolată a rămas desigilată în frigider.

Uneori e nevoie de un șoc pentru a realiza că nu se mai poate în ritmul ăsta haotic. Acum câteva zile, m-a trezit dimineața nu alarma, ci o durere abdominală cruntă. Se plimba pe toată suprafața abdominală, când credeam că e în zona stomacului, când era în partea dreaptă. Crampe crâncene și dese mă făceau să mă cocoșez în plină stradă pe drumul spre serviciu. Gândindu-mă un pic ce am mâncat în ultima săptămână, am realizat că m-am învârtit într-un cerc presărat cu salată boeuf, sarmale și dulciuri. Tot atunci am realizat că în ultima vreme nu pot să zic 3 fraze fără să mi se taie respirația, că odată așezată în pat nu mă mai ridici nici cu macaraua.

De-aceea, eu zic că totul pleacă de la căpuț. Degeaba zic că de mâine sau de luni încep dieta, dacă în ziua startului mănânc un iaurt și trei fructe toată ziua și seara, roasă de foame și de nervi, plonjez în oala cu sarmale. Schimbările, în cazul meu, trebuie să înceapă de sus, de la gândire, și trebuie să fie mici ca să funcționeze. Nu îmi plac schimbările bruște și radicale, nu sunt omul schimbărilor în general, nu numai în alimentație.

Dar, cum ziceam mai sus, trebuie să încep acum. Încet, dar acum. Acum aleg să nu merg după sărățele și să îmi mănânc mărul, acum aleg să beau o cană cu apă și să nu îmi iau o pungă de sticks doar pentru că mă plictisesc.

Pentru un gurmand e greu să schimbe total alimentația de pe o zi pe alta. Nici măcar nu e nevoie să ne umplem cu iaurt și cu bălării dacă știm să interpretăm corect semnalele corpului.

Cred că cel mai greu e să reușim să facem diferența între foame și poftă, între foame și plictiseală, între foame și sete. Odată stabilite limitele foamei, cred că ne putem descurca.

Mâncatul de plictiseală cred că e cel mai rău. De aceea eu când vreau să obțin rezultate, mă apuc să fac ceva, indiferent dacă sunt la serviciu sau acasă. De exemplu, tricotez sau citesc. Sunt zile când trece timpul fără să simt foame cu orele, odată ce m-am pierdut în mica mea preocupare. În schimb, sunt zile când nu am nimic de făcut, nu am marfă, nu am clienți, nu am cărți și mai e și vară și n-am ce tricota… și aș mânca întruna.

NU cred că există reguli general valabile pentru a avea o siluetă armonioasă și o sănătate de oțel. Fiecare e construit într-un mod unic și ce funcționează la mine, la tine poate e total deplasat și poate o să arunci cu ouă în mine. Aruncă, te rog, dimineața. Seara cică fac rău.

Ziceam că trebuie să descifrăm semnalele corpului. Păi asta înseamnă că trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să recunoaștem că anumite alimente ne fac rău și apoi să le eliminăm din meniu chiar dacă ne plac mult. Poate nu total, că oameni suntem, dar măcar să le evităm pe cât posibil. De exemplu, am descoperit că anumite lactate mă balmerisor-confiat-100g-2942-500x500onează și mă fac să mă simt greoaie. Așa că scăpăm de laptele bătut, de sana. Cu kefirul nu am probleme, deci îl păstrăm. Mă îndoiesc că îngrașă aceste produse, dar starea aia de balon nu face bine la psihic. Chiar dacă nu am mâncat nimic toată ziua, dar beau un lapte bătut și arăt ca o gravidă în 7 luni și mă și simt la fel… nu e prea bine. În schimb, aș putea să păcălesc stomacul cu niște fructe confiate de exemplu. Merișorul confiat e preferatul meu, am mereu o punguță în casă. Conține antioxidanți, substanțe antibacteriene, ajută inimioara și ne protejează de infecțiile urinare.

Zic de păcălit stomacul. De ce zic asta? Păi pentru că programul meu de muncă nu îmi permite să iau un prânz decent, nici măcar un prânz de orice fel ar fi el. Mănânc cu hopuri, în funcție de câte cliente am și cât de dispuse sunt să mă lase să bag un dumicat în gură. Practic, eu pot să iau un mic dejun sănătos, dar până seara, după ora 18, trebuie să păcălesc cumva burta să nu cânte vreo operă chiorț chiorț. Cele mai decente chestii pe care le pot mânca sunt ori un sandviș, ori o pungă de covrigei. E perfect când am covrigei la mine, pentru că pot să mai iau câte unul în zbor în timp ce mă plimb de la o clientă la alta.

Dulciurile (și când spun dulciuri, mă refer la ciocolată, prăjituri, torturi) sunt singura categorie de alimente pe care vreau să o elimin cu totul atunci când vreau să mă simt bine și să fiu sigură că dau câteva kilograme jos. Culmea e că aproape niciodată nu poftesc la dulciuri, dar când le am, le car în mine cu camionul. Cunosc oameni care dacă mănâncă dulciuri, nu mai au poftă de mâncare. E, eu dacă mănânc dulce, vreau sărat, apoi iar dulce, apoi iar sărat. Cred că nu mă îngrașă dulciurile cât mă îngrașă cantitatea de mâncare pe care o mănânc după. Povesteam mai demult că am reușit să slăbesc vreo trei kilograme într-o lună numai renunțând la dulciuri. În plus, starea de spirit a fost alta.

amestec-de-legume-ardelenesc-125g-2982-500x500În schimb, vreau să mă bazez pe mâncărurile gătite. Alea pe lângă care te învârți câteva ore și de care ești mândră. Mâncărurile alea în care pui tu cu mâna ta legumele, cărnița și mirodeniile. Îmi e poftă de o ciorbă zdravănă și am găsit la Sano Vita ceva care m-a făcut să vreau o ciorbică a.s.a.p. și cred că un amestec de legume ardelenesc ar fi mai mult ca perfectul, vorba aia. Mai ales că punguța conține și ardei iute, care face ciorba și mai savuroasă și, în plus, se știe că ardeiul iute ajută la stimularea arderii grăsimilor. Și parcă nu știu, când e o mâncare bună, făcută cu mâna ta, alta-i viața.

Și aș mai avea ceva de adăugat! Atitudinea pozitivă! „Uite ce frumoasă ești!” ar trebui să ne spunem mereu în oglindă. Da, trebuie să conștientizăm când avem o problemă. Unduirea hălcilor în soare, cu o shaorma într-o mână și o gogoașă în cealaltă, pentru că „lasă, sunt bine și așa” nu e o soluție. Da, sunt o frumoasă. Da, am o hălcuță, dar da, mă ocup de ea. Cum știu eu mai bine.

logo

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s