Înapoi spre Kiri

Ieșisem la plajă, la lumina becului economic. În timp ce priveam la lună, să văd traseul scoicilor zburătoare în sania trasă de șasă căluți de mare roz și frumoș, ducând cadourile de iepuraș, un paparazzo m-a surprins. De fapt, mă întorceam acasă, aveam câte două sacoșe în fiecare mână, eram obosită și mă gândeam la diverse nebunii. Blitzul omului m-a orbit de-a binelea.

– Ce-ai, bă, te-ai dilit?

Vedeam doar cerculețe albe și a fost nevoie să mă frec bine la ochi, întinzând rimelul pe toată fața, lăcrimând și înjurând, până am reușit să deslușesc chipul nebunului căruia îi ardea de poze nocturne. În lumina neoanelor de pe stradă, avea o piele de porțelan, ochi oblici și, la o privire mai atentă, în loc de păr, avea pene. Pene lungi și zburlite, înfipte strategic printre niște solzi albaștri, perlați. „Ce porcărie de perucă…” – m-am gândit.

Am încercat să mă îndepărtez, nu obișnuiesc să fiu drăguță cu străinii care mă pozează seara prin oraș. Un „Mmmmmmmm!” disperat m-a oprit. Ce-are, mă, ăsta, l-a pocnit damblaua? M-am întors spre el și l-am văzut gesticulând înnebunit, scoțând același „Mmmm” ciudat, între sunetul produs de un porc de guineea și o bufniță supărată. O fi nebun, dară. O fi scăpat de la băieții veseli. Ete chinezoiu’ ce scheme are pe el.

– Auzi domne, ia scutește-mă cu pantomima asta a ta. La revedere.

Și-am plecat. Am mers cale de o stradă, când m-am trezit cu o bătaie pe umăr. După ce am sărit de trei palme, m-am întors și am văzut iar chinezoiul. Ptiu, drace, că mă omori!

Și-a continuat straniul „dans” și nu știam cum să o iau la goană mai repede. Tot arăta spre cer, spre un punct numai de el văzut, apoi încrucișa brațele la piept, legănându-se stânga-dreapta, apoi punea palmele lipite sub urechea dreaptă, înclinând capul.

– Kiri… Kiri… MMmm!

Voia să doarmă, sau ce? Voia să îl iau acasă? E clar că omul nu e bine la mansardă. Mi-am văzut de drum și, mare mi-a fost mirarea, nu m-a urmat.

A doua zi, ieșind din bloc, m-am pomenit cu același personaj. Cu ochi triști și cu ciudata perucă, părea că așteptase toată noaptea. Asta e, sun la poliție să ia dementul de aici.

– Bă băiatule! Tu te crezi în junglă? Stai așa nițel, că vine poliția imediat după tine!

Nu părea c-ar înțelege, așa că am scos telefonul și am vrut să formez numărul. Atunci a căscat ochii la mine și a reînceput schemele de aseară. Arăta spre cer, încrucișa brațele, punea palmele sub cap și scotea sunetul care semăna foarte bine cu „Kiri”. Se pare că m-am uitat cam în câș la el, așa că mi-a întins un soi de fotografie. La o privire mai atentă, nu era o fotografie, ci o pictură ciudată pe o foiță de metal, ce înfățișa o casă cu o mulțime de antene pe acoperiș și chiar pe pereți. Lângă, unu’ mic, el și o creatură asemănătoare, dar care purta haine mai… femeiești. Am dedus că-s ai lui… familia! M-am luminat instant. Omu’ nu-i de pe aici. Știam eu că zburătorii ăștia din planetă în planetă există! Individul vrea să spună că acolo, unde arăta cu degetul, e casa lui. Familia lui.

Ca să-i câștig încrederea, am repetat gesturile lui, dar am arătat spre feresastra mea. Apoi am căutat în galeria telefonului o poză cu ai mei. Și-o poză cu Pitu, papagalița, să vadă că există penoși și pe planeta asta. A făcut o mutră pe care nu pot s-o descriu în cuvinte, dar am dedus că i-au plăcut pozele mele. Ne împrieteneam. Începeam să îl înțeleg. A gesticulat spre telefonul meu. I l-am dat. Cu coada ochiului am văzut că omulețul meu deschisese… hărțile! Se uita la hartă, se uita la cer, făcea niște gesturi ciudate, arătând parcă o traiectorie dinspre punctul nevăzut pe care mi-l arătase pe cer, spre pământ. Mi-a întins telefonul și mi-a arătat un loc pe hartă, apoi a făcut mimat alergarea pe loc. M-am gândit că poate vrea să ajungă în locul respectiv. Știam exact unde era, la vreo 15 minute de mers, la marginea orașului. L-am tras după mine și am ajuns rapid.

Am zărit acolo un fel de năvuță mică, ascunsă după niște pomi și tufișuri. Am înțeles că omulețul voia doar să ajungă acasă. M-a tras de mână și m-a dus la navă. A deschis o ușiță și a scos de acolo o brățară mică, pe care și-a pus-o la mână imediat. Atunci a început să vorbească astfel încât să îl înțeleg. Era de pe o stea îndepărtată, Kiri, și nu intenționa să ajungă pe Pământ, deși învățase despre planeta noastră. Marte era destinația finală, dar nu știe cum a aterizat aici. A ieșit afară și s-a rătăcit prin întuneric, nemaiștiind unde-i e naveta. Atunci m-a văzut și m-a fotografiat, ca să știe pe cine stălkuiește pentru a cere ajutor. Cică păream fată de treabă.

Năvuța lui se alimentează de la Soare, deci e pregătit să își reia călătoria spre Marte și de-acolo să se reîntoarcă acasă, la familie. Mi-a împrumutat brățara lui pentru câteva momnte și m-am auzit spunând într-o kiringheză dubioasă ceea ce gândeam în română. I-am urat drum bun. M-am bucurat că l-am putut ajuta. Și-a smuls o pană albăstruie de pe cap și mi-a dat-o ca amintire, apoi și-a luat zborul cu tot cu năvuță.

Uau, eu sunt cea care a vorbit cu un extraterestru… îmi ziceam în timp ce m-am trezit speriată în fâlfâit de aripi, cu o pană de-a lui Pitu pe ochi. Cum? A fost doar un vis?

Poster CC.indd

Am văzut aseară trailerul unui film SF despre întâlnirea cu extratereștrii, Arrival pe numele lui. Știu că s-a lansat în cinema de pe 11 noiembrie 2016 și vreau neapărat să merg să-l văd, mai ales că joacă în el Amy Adams, cu care îmi ziceau prietenii că semăn. Semăn pe naiba, dar tot îmi place de ea.
Acum rămâne de văzut dacă extratereștrii din film vor fi la fel de prietenoși!
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.
Anunțuri

2 gânduri despre “Înapoi spre Kiri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s