La Citroniers se nasc familii

Cu mâini tremurânde am finisat machiajul. Machiaj delicat, simplu. Nu știu dacă am reușit să-mi ascund paloarea chipului, căci emoțiile își spuneau cuvântul. Tudor era plecat să o aducă pe doamna Ileana de la gară. Azi o cunosc pe mama lui. Nici nu știu cum să-i spun, așa că rămân la „doamna Ileana”.

Doamna Ileana, femeie simplă de la țară, a lucrat 30 de ani la școala din sat. Făcea de toate. Era secretară teoretic, dar mai dădea și o mătură, o mai făcea și pe bibliotecara când era nevoie. Ba mai stătea și cu ăia mici din clasele primare câte o oră, când era învățătoarea învoită pentru cine știe ce problemă. Tată nu are Tudor al meu. Taică-su’ a pierit… în brațele Yolandei, acum zece ani, când teoretic muncea în Spania ca să trimită bani de-un dumicat de pâine acasă. De-atunci nu au mai știut de el.

9Urma să ne întâlnim la restaurant. Am ales împreună locul – restaurantul unui boutique-hotel ce face parte din lanțul Residence Hotels. Și aici avem o poveste. La Citroniers, restaurantul hotelului Domenii Plaza, m-a dus la cină când am împlinit un an de relație. Am mâncat acolo cele mai bune p4tagliatelle cu somon. De-atunci, revenim în acel loc de câte ori avem ocazia, chiar dacă uneori ocazia… nu e neapărat o ocazie propriu-zisă. Ne place nu numai pentru că mâncarea e delicioasă, ci și pentru că avem siguranța că ingredientele sunt proaspete și de cea mai bună calitate. Iar deserturile… mmm, să zic despre deserturi? Credeți că pot să exprim în cuvinte? „Delicioase” ar fi un cuvânt modest.

Am ajuns la câteva minute după ei. El era încântat, nu o mai văzuse pe maică-sa de câteva luni. Ea îl mângâia din priviri. Era îmbrăcată simplu, într-un deux-pieces de un verde închis, avea părul tuns scurt și ondulat. Grizonat, dar îi ședea bine. Cred că a fost o femeie frumoasă în tinerețe. Avea mâini muncite (are vie, grădină și câteva rațe. Și doi iepuri), fremătătoare și privire blândă. M-a îmbrățișat cu drag și ne-am așezat. I-am anunțat că ai mei mai întârzie cinci minute, mama fusese reținută la serviciu un pic mai mult.

Urmau prezentările oficiale, să se cunoască și cuscrii între ei, vorba aia a noastră, să mă pețească. Speram din tot sufletul să se înțeleagă bine părinții mei cu mama lui Tudor, dihania asta e omul lângă care vreau să îmbătrânesc. Nu vreau să existe neînțelegeri între familii.

După câteva minute au sosit și ai mei. Mama, frumoasă ca o zână și cochetă ca întotdeauna. Niciodată nu vedeai o unghie ciupită sau o codiță de tuș strâmbă la ea. Cei douăzeci de ani de lucrat într-o bancă și-au pus amprenta asupra stilului său. Purta o rochie muștar, office și pantofi cu toc. Tata era sobru în costumul lui perfect. Ne-au zărit de cum au intrat în restaurant și s-au apropiat zâmbind. Au urmat prezentările și ne-am așezat cu toții.

Ei, acum e acum. O masă cochetă dintr-un restaurant pe măsură, cinci chipuri nu atât de încordate pe cât mă așteptam și un singur viitor. Viitorul nostru, ca familie.

3Nu știu care a fost motivul, dar totul a decurs nemaipomenit. Poate a fost atmosfera din restaurant. Locul primitor, cuibușorul cinelor noastre romantice, angajații zâmbitori, mâncarea delicioasă și vinul bun au contribuit serios la succesul serii.

5

Restaurantul în sine e un loc superb, unde revii cu drag. Ferestrele sunt luminoase, totul sclipește de curățenie și emană un soi de căldură, făcându-te să te simți confortabil.

Am știut că am ales cel mai fain restaurant bio din București când mama, care mai nou e adeptă a vegetarianismului, a mâncat din ochi salata cu quinoa cu care trecea ospătarul către masa alăturată. A comandat și ea același preparat. Tata, pe de altă parte, și-a luat niște cotlețele cinstite de berbecuț de-mi lăsa gura apă când a sosit comanda.

Eu și Tudor nu am putut renunța la pastele noastre preferate și am convins-o și pe doamna Ileana să ni se alăture.

După masă și câte un pahar de vin, a urmat cafeaua, moment în care au început discuțiile propriu-zise despre nuntă.

Mă uitam cum îmi lucea delicat pietricica inelului în lumina caldă a amiezii, când… mi-a venit o idee! De fapt ideea încolțise în cap acum ceva timp, dar am tot ezitat.

– De ce nu facem nunta tot aici? Încap lejer până la 80 de persoane, am înțeles. Pachetele de nuntă sunt cât se poate de atractive din câte am citit pe site-ul lor. Na, mă mai documentez și eu. Nu avem nevoie de ditamai sala de bal pentru ce vrem noi să facem!

Nu mă așteptam să fie așa încântați. În câteva minute, deja discutam însuflețiți despre cum vom așeza mesele, cum o să arate tortul și ce DJ chemăm. Să le zic că deja am playlistul în cap? Nu le zic.

Cred că ar trebui să încep să le povestesc cum îmi doresc să arate rochia de mireasă, înainte să găsească nume și pentru primul nostru copil!

Sunt puțin deplasată dacă vreau să mulțumesc unui restaurant? Ei, și ce dacă?

Citroniers, mulțumesc pentru că dintr-un foc, o masă aparent obișnuită a unit două familii, a strâns legătura dintre două suflete și a fost începutul unui drum frumos… împreună.

sigla-citroniers-768x384

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

  • sursă foto: super-blog.eu, citroniers.ro

Anunțuri

3 gânduri despre “La Citroniers se nasc familii

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 19. Momente unice, în restaurantele Oliviers și Citroniers

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s