Picături de viață

25 iulie

O dimineață senină ce anunță o zi caniculară. Sunt singură în birou și încerc să-mi potolesc nervii. Răsfoiesc paginile revistei Life Daily, numărul trecut. Un succes teribil, ar spune mulți, un risc asumat, ar spune alții. Eu spun doar că am încercat să lupt contra curentului, am deschis un subiect mai puțin dezbătut, dar pe care îl cunosc toți. Și, într-o oarecare măsură, sunt de acord cu el. Nu și eu, însă. Nu tolerez minciunile de niciun fel, dar minciunile care pun în pericol sănătatea oamenilor și îi fac să se îmbete cu iluzii colorate și plăcut parfumate… pe-astea le urăsc de-a dreptul.

Sunt Dana, fondatoarea revistei. Sau Luptătoarea cu morile de vânt, după cum le place prietenilor să mă necăjească. Iar azi lupta asta va lua amploare, dar îmi place să cred că nu lupt cu morile de vânt, ci împotriva unui adversar concret, ce poate fi învins.

Încerc, pentru un moment să las deoparte grijile ședinței care stă să-mi bată la ușă. Teribil aș bea o cafea. O cafea tare, aromată, amară. Am poftă de amar acum. Mi-ar da putere. M-ar revigora. Zeama aia colorată, cu gust de șosete murdare, de la magazinul din fața blocului… mai rău mi-a făcut. Dulce până la Dumnezeu. Spălătură de borcane.  De când s-a stricat espressorul din bucătăria firmei (și acum o bănuiesc pe secretară că și-a vârât nasul pe unde nu-i fierbea oala, dar am eu ac și de cojocul ei), nu mai beau cafea adevărată decât în week-end. Încerc să mă consolez cu un pahar cu apă, dar nici aici n-am noroc. Are un gust scârbos de clor și miroase a toaletă publică. Normal, e apă de la robinet, că furnizorul de apă a dat bir cu fugiții acum vreo lună. Oricum auzisem niște povești despre firma asta, că mă gândesc că bine a făcut.

Peste câteva ore va avea loc ședința. Urmează uraganul. Majoritatea redactorilor sunt de acord cu demersul meu „anti fake-uri”, dar Radu, cu care am colaborat în nenumărate rânduri, are o părere diferită față de a mea. Normal, la cât de zgârcit e (dar și cumva snob, ciudată asociere), preferă să folosească parfumuri cumpărate de la „băieți”, decât să intre într-un magazin serios. Ana, avocata firmei, pe de altă parte, consideră că e o luptă greu de dus. Nimeni nu a reușit să reducă din amploarea pe care au luat-o produsele contrafăcute. Până acum.

Aud o ciocănitură ușoară în ușă. E secretara. Mă întreabă unde găsește apa pentru ședință. Îmi înghit un „la robinet, doh!” și îi spun că nu avem apă îmbuteliată. Mă privește de parcă i-aș fi dat o palmă. Pe bună dreptate. Sunt deja 30 de grade afară și eu am de gând să țin 15 oameni într-o cameră pentru două ore, fără să le asigur un minimum de confort. Sigur i-aș găsi fleșcăiți, scrâșnind nervos din dinți. Aflând doar la fața locului că nici măcar o apă rece nu am de unde să le ofer, nu ar avea timp să meargă să-și cumpere. Ar deveni și mai nervoși. Radu probabil ar face ture la bucătărie, că oricum nu ar da doi lei pe o sticlă de apă nici dacă ar avea timp.

Și când aș termina discursul despre continuarea campaniei anti-fake, sunt sigură că cineva mi-ar arunca un „Vorbești de fake-uri, dar apa asta e mai fake ca un parfum vândut pe plajă”. Și-ar fi totul un mare eșec.

Nu vreau să risc. Am luat cheile mașinii și m-am ridicat hotărâtă de pe scaun. Atât de hotărâtă încât m-a luat amețeala. Pornesc către supermarket, să iau niște apă, cafea și eventual un ibric cât un ceaun. O să avem nevoie de muuultă cafea!

Într-o oră am fost înapoi. Mai rămâne să car de la mașină toate cumpărăturile. Fustă creion, stiletto de 12, cămașă albă de mătase. În mâna stângă un bidon de 6 litri, în mâna dreaptă, un ibric. De după o dubă, îmi iese în față un domn grăbit, de care aproape că m-am lovit. Ne cerem scuze amândoi și, văzând că în portbagaj mai aveam încă un bidon, se oferă să mă ajute cu cumpărăturile. Cred că am o mutră tare neajutorată!

„Ce faceți, domnișoară, cu toată apa asta?”

„Pentru o ședință la sediul revistei X. Ne-au lăsat furnizorii fără apă și nu avem de ales, mergem la supermarket.” – am zis

„Domnișoară, nu e nevoie! La Fântâna vine la tine! Ăsta-i motto-ul nostru!”

Abia atunci m-am dezmeticit. Pe mașina de după care a apărut scria mare „La Fântâna”. E Posibil chiar așa ceva? După atâtea griji, după drumul la magazin, să găsesc rezolvarea fix în fața clădirii în care urmează să intru? Sunt norocoasă, nu glumă!

Pe drumul spre birou l-am rugat să îmi explice exact ce prevede un contract cu ei, ce produse distribuie și cum ar face diferența pentru nervișorii mei simplul fapt că am avea, eu și colegii mei, apă și cafea zilnic. Da-da, și cafea! În cele 5 minute, cât a durat drumul către birou și înapoi, mă convinsese deja să le încerc produsele.

Așa că am trecut la treabă și am decis să încheiem un contract.

Dacă vă așteptați să vă spun că la ședință am avut apă la birou adusă de La Fântâna, o să vă dezamăgesc. A durat cam mult până m-am gândit și m-am răzgândit cu privire la durata abonamentului, încât aproape am întârziat. A fost bine până la urmă, deși apa cumpărată era aproape caldă și colac peste pupăză, am și răsturnat un bidon. Colegii s-au strâmbat la cafea, că am uitat să cumpăr zahăr. Gândul meu zbura la dozatoarele de apă rece și la o cafea bună. Cel puțin, ideea mea a prins și chiar și Radu a acceptat-o.

Tot ce pot să spun e că următoarea ședință va fi pe placul tuturor. Trebuie să fie, pentru că vor fi prezenți și reprezentanți ai unui post de televiziune din Anglia. Yup, povestea mea a ajuns peste hotare! Cică vor să facă un reportaj!

Watercoolerul va asigura apă rece pentru toți colegii și ca să fie treaba treabă, am solicitat și un minigenerator de ozon pentru a avea apă curată în permanență. SIP 2000, pe numele lui, dezinfectează dozatorul și împrospătează gustul apei în cel mai natural mod cu putință. Bașca, ajută și la reducerea consumului de curent electric, pentru că pe parcursul nopții întrerupe alimentarea.

Cred că trec cu vederea gafa secretarei, pentru că vom avea și cafea Kafune și, pentru că o cafea bună trebuie preparată corespunzător, vom avea și un aparat special. Boabele sunt râșnite pe loc și noi ne bucurăm zi de zi de o cafea proaspătă.

Kafune-mic-436x1024

Iar pentru ședințe și alte evenimente mai fancy, cum e următoarea, vom avea apă de izvor ambalată în sticluțe mici, simple și elegante.

sticle-pet-pe-fond-alb-impreuna-768x576

La Fântâna mi-a asigurat consultanță, instalarea și mentenanța echipamentelor, calitate și profesionalism.

Iar lui Radu, cel mai probabil îi voi pune în față un pahar cu apă de la robinet și abia apoi unul cu apă La Fântâna. Așa se va înrădăcina în mintea sa ideea că un produs bun merită fiecare bănuț. Dar cred că și-a dat singur seama după ce a făcut o alergie de la „parfumurile de la băieți”.

 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017!

Anunțuri

2 gânduri despre “Picături de viață

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 1. ”Cuplul” apă + cafea, element al culturii organizaționale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s