Franciza mea, între joc şi realitate

Când te muți în alt oraș după ce toată viața ai locuit într-un singur loc și nici cu călătoriile nu prea erai obișnuit, începi să îți smulgi fir cu fir când vezi că parcă nu știi de unde s-o iei. Te panichezi, e normal. Lași job, lași familie, te muți în alt loc să îți faci rostul propriu.

Așa am pățit când m-am văzut mutată în Sinaia cu soțul meu. Vândusem apartamentul nostru și casa bunică-sii, am reușit să ne luăm un apartament superb, cu o priveliște de vis. Exact cum visam. El avea de lucru, fusese relocat la unul dintre supermarketurile din centru. Dar eu aveam de ales: să caut un job oarecare și să nu fac nazuri, sau să încerc să „ridic” o afacere singurică. Să pornești de la zero într-un oraș unde nu cunoști pe nimeni și, colac peste pupăză, nu ai nici cea mai vagă idee de unde să începi… e nebunie curată.

Atunci mi-am amintit un vis mai vechi de-al meu: să iau o franciză a unui brand renumit de cosmetice. M-am pus pe căutat, nu am găsit nimic: nu există niciun magazin Inglot in Sinaia. Primul punct e bifat: fiind singurul de felul lui în oraș, clienții se vor aduna doar acolo.

M-am gândit că nu are cum să fie mai greu decât dacă pornesc de jos de tot, cu o firmă proprie. Era o idee de afacere pe care o îndrăgeam foarte mult și în care credeam cu tărie.
Trebuie doar să gândesc strategia și să pășesc încet și sigur. Să îmi stabilesc obiectivele, punctele de urmat pentru atingerea obiectivelor și să încerc să merg înainte. Aveam câțiva bani adunați, însă nu erau suficienți. Economiile mele acopereau aproape jumătate din suma necesară pentru a-mi începe activitatea. Aveam nevoie de ajutor și, ca să nu apelez la împrumuturi din bănci, am decis să-i spun și soțului meu ideea care mi-a venit, moment în care a început să râdă ca și cum s-ar fi uitat la cel mai bun show de stand-up comedy. A trebuit să-l aștept să se calmeze ca să-i explic pe îndelete ce vreau.

A început, bineînțeles, să-mi explice că nu aș fi în stare să țin în picioare o asemenea afacere, că nu știu nimic despre ea, că nu am experiență, că nu aș face decât să pierd timp și bani.

Ca să-i demonstrez că nu are dreptate, i-am arătat cât de simplu este să-ți deschizi o afacere în regim de franciză. I-am arătat că atâta timp cât mergi după regulile jocului afacerea poate avea succes, i-am explicat faptul că de la început voi avea lângă mine oameni care să-mi ofere suport și asistență pentru orice, nu doar până în momentul deschiderii afacerii ci și pe perioada funcționării.

Încet-încet a început să-mi ia în serios ideea deși, în continuare simțeam în vocea lui o urmă de reticență. Ca să-mi demonstreze că nu sunt în stare să mă ocup de o asemenea afacere, m-a provocat să joc un simulator, ca să vad cum se gestionează o afacere. Acest simulator era, practic un joc în care luam o afacere de tip franciză de la zero și o dezvoltam ca să o transform într-o afacere de succes. Ca să fie miza și mai atractivă, mi-a promis că, dacă în 30 de zile voi reuși să adun un profit de cel puțin 30.000 de lei, îmi va da el diferența de bani necesară, nu ca împrumut ci cadou. Ei, ideea de a primi cadou o jumătate de afacere mi-a sunat destul de bine așa că m-am apucat de treabă.

Pentru că afacerea pe care îmi doream să o deschid era în domeniul frumuseții, în joc mi-am ales, bineînțeles un magazin de beauty. După ce am trecut prin toți pașii antemergători deschiderii oficiale, am început, încet-încet să mă joc de-a „patroana”. Angajează personal, instruieşte-i, promovează magazinul în Centrul Comercial în care funcţionam, în presa locală și pe internet, pregătiri, pregătiri, pregătiri. Din statisticile zilnice vedeam cu bucurie cum vestea deschiderii magazinului meu virtual ajungea la din ce în ce mai multi oameni.

În ziua deschiderii, aproximativ 500 de persoane mi-au călcat pragul. Deși am avut clienți foarte mulți, încasările lăsau de dorit. Puțin peste 8000 de lei. După calculul taxelor și cheltuielilor, din prima zi am rămas cu un profit curat de aproximativ 3000 de lei.

În ziua următoare, profitul a fost mai „subţire”. În jur de 1800 de lei îmi intrau în buzunar și tot așa, până în ziua a 10-a încasările mele o luau tot la vale. Interesul față de magazinul meu începea să scadă și riscam să nu reușesc să-mi ating targetul de final de lună. Așa că am luat frâiele în mână și am trecut pe modul „master control”. Pe lângă fetele angajate am început și eu să vând, profitând de experiența în domeniu și de şarmul meu. Treaba a început să funcționeze ca unsă. Din ce în ce mai mulți clienți plecau fericiți de la noi și, cel mai important, lăsau din ce în ce mai mulți bani la casa de marcat.

După 20 de zile, mai aveam doar vreo 6000 de lei de realizat din targetul meu. Doar 6000 de lei virtuali mă despărțeau de franciza Inglot din Centrul Comercial Carpați din Sinaia! Mă și vedeam plimbându-mă pe lângă vitrine, admirând produsele și observând domnișoarele frumoase care-și cumpărau care un ruj, care un fard sau un tuș.

În ultimele zile vânzările mele s-au stabilizat. Angajatele mele căpătaseră experiență, își făceau „level up” cum se vorbește în lumea jocurilor pe calculator. Clienții nemulțumiți erau din ce în ce mai puțini și, în proporție de peste 75% dacă se opreau în fața vitrinei, plecau de acolo cu cel puțin un produs cumpărat.

La finalul celor 30 de zile de probă când am tras linie, surpriză! Profitul pe magazinul meu virtual era de 30.300 lei! Depășisem pragul impus de soțul meu, lucru care nu însemna altceva decât că îmi voi deschide mult dorita afacere.

Am luat legătura cu un reprezentant al francizorului, am stabilit o întâlnire, ne-am cunoscut, i-am prezentat documentația pe care o pregătisem, mi-a prezentat și el un portofoliu impresionant de francize profitabile, iar, în cele din urma am bătut palma.

Un an mai târziu, întâmpinam clienții zâmbind. Primul Inglot din Sinaia se anunţa a fi un succes deplin. Lucram cot la cot cu angajatele şi ofeream sfaturi avizate clientelor. Experienţa în domeniu mi-a fost de folos. Mi-am văzut visul împlinit. Şi totul atât de simplu! Exact cum ar trebui să fie o afacere!


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017
.

Anunțuri

2 gânduri despre “Franciza mea, între joc şi realitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s