Prioritatea mea sunt eu

Dragul meu,

Au fost zile când prezența ta îmi era aer și au fost și zile când mă enervai chiar și când ziceai „bună dimineața!”. Acestea din urmă, cam multe. De aceea, în ziua când m-am trezit și nu te-am mai găsit deloc, dar în inbox am găsit mesajul de „m-am săturat de noi” am simțit, într-un mod ciudat, că respir din nou.

Ce-am făcut de-atunci? Te-am urât. Te-am iubit. Ți-am dus dorul, am plâns, am râs, ți-am zis de toți Sfinții și te-am strigat printre lacrimi. M-am întrebat unde am greșit. Eu, tu sau noi. Ce s-a ales de mâinile cu care ne mângâiam timid la fiecare întâlnire? Pe unde-ți zboară săruturile? Dar gândul, gândul pe unde-ți zboară? Dar sufletul? Mai sunt acolo, sau m-ai dat inapoi în sufletul meu? Din tine, eu mai port frânturi. Amintiri, zâmbete, prostiile noastre care ne amuzau. Dar și uși trântite și vorbe grele.

Am plecat departe de noi, într-un loc unde pașii nostri, împreună, au fost de prea puține ori pentru a lăsa urme.

De ce-ţi spun asta? E probabil ultimul pas înainte să mă vindec de tine. Ai săpat în sufletul meu, dar orice rană se vindecă, dacă-i dai bucurie.

Am ajuns la mare luni pe la prânz. Soarele îmi ardea umerii și tot ce îmi doream la ora aia era să fac o baie în mare. Noroc că nu am avut prea mult de mers, pentru că autobuzul supraetajat cu care am venit din Constanța m-a lăsat fix lângă Aqua Magic. De acolo nu am avut de mers decât câțiva metri până la hotel. Am târâit micul troler pe trotuarul încins, cu marea în nări și cu speranța în suflet. Mă chema ca un magnet, mergeam mai repede, mai repede, din ce în ce mai repede, așteptând să o zăresc. Am trecut prin parcare ca fulgerul, cu roțile hârâind pe lângă mine.

În două minute am zărit ce căutam. Întâi, hotelul se înălța falnic în fața mea. L-am ales pe el din zeci de alte opțiuni. Hotel Aurora Mamaia. 343 de camere și una e doar a mea. Am 7 răsărituri de soare doar pentru mine. Eu, singură în cuibușorul meu. Eu, singură pe balconul meu, cu o cafea cu lapte și cu lumină în priviri.

home

Apoi, marea. Marea se întindea cât vedeam cu ochii, frumoasă și ademenitoare. Era fix perioada zilei când soarele o făcea să sclipească la fel ca un diamant pur. Dar de ea mă voi ocupa după amiază. Mai întâi mă cazez și fac un duș.

Camera mea e la etajul 9. Ies pe balcon. Am marea în dreapta și Siutghiolul în stânga. Apă, apă… cu atâta apă, poate se liniștesc și apele din sufletul meu. Dar să uităm de asta, aici am venit să mă odihnesc și să mă distrez. Oamenii au fost simpatici și primitori, aici e răcoare și curat… cred că trag un pui de somn înainte să încep de-a binelea concediul.

M-am trezit două ore mai târziu și am pornit către plajă. Am alergat de-a dreptul. Îmi era atât de dor! Marea era calmă. Toată lumea era ascunsă pe sub umbreluțe și prosoape. Eu nu, eu voiam să iau tot soarele, toată căldura. Am ieșit din apă și m-am trântit de-a dreptul pe prosop. Picăturile de apă se evaporau de pe pielea încinsă. Era atâta liniște în mine încât mă miram și eu. Puțin mai târziu, mi-am târșâit leneșă picioarele înapoi în cameră. Am coborât mai târziu pentru o cină copioasă la restaurantul hotelului. Eram pregătită să explorez.

Am luat la pas faleza, am căscat gura la magazine și am mâncat churros cu sos picant fără să-mi pese de calorii. Mi-am cumpărat cercei și am probat ochelari de soare fără să bată nimeni din picior. Am revenit la hotel și am băut un pahar cu vin la cafe-bar, după ce am mers în cameră să-mi las înghețata în congelator. Am adormit singură și liniștită în patul ăla mare.

06

Când m-am trezit, soarele era deja sus. Ratasem răsăritul pe plajă, dar măcar am dormit bine. Am luat micul dejun la restaurant și m-am pregătit pentru o porție de distracție la piscina hotelului. M-am așezat pe un șezlong lângă un grup gălăgios. M-au „adoptat” imediat. Și eu care credeam că sunt incapabilă să-mi fac prieteni! Am făcut planuri pentru seară, voiau să mă ia cu ei în club.

Începusem să petrec mai mult timp la hotel decât în afara lui. E drept că la un moment dat am întrebat la recepție ce obiective turistice sunt în zonă și am fost sfătuită cu profesionalism, așa că am mers să văd statuia lui Ovidiu, Delfinariul, Cazinoul și am dat o fugă prin mall. Dar mă simțeam atât de bine „pe lângă casă”, că nu-mi mai venea să plec. Îmi stabilisem deja rutina. Dimineața luam micul dejun și zăceam pe șezlong la piscină până pe la prânz. Beam cocktail-uri și mâncam înghețată sau mă bălăceam cu noii mei prieteni.

După amiezile le petreceam pe plajă, întinsă pe prosop, cu soarele-n păr, cu pielea prăjită… iar serile… serile erau doar ale mele.

Mă plimbam în fiecare seară cu telegondola. Acolo, în aer, îmi puneam în ordine gândurile. Și pentru că tot eram acolo, aruncam și un ochi spre cameră să mă asigur că am închis ușa de la balcon. 😀

IMG_20160724_135055

Pe blog am postat în fiecare zi, semnalul wifi e prezent la datorie în tot hotelul, chiar și în restaurant și la piscină. Așa că ce era mai plăcut dimineața decât un articol fresh, scris în timp ce savuram o limonadă cu mentă și gheață? Tot scriind cu drag, mi-a venit o idee fabuloasă: ce-ar fi dacă aș începe acum, aici, să scriu o carte? Cartea mea de la mare. În care să-mi aștern sufletul.

Vezi? Un hotel cu piscină m-a vindecat de tine!

Dacă vreți să vă detoxifiați sufletul, încercați și voi cazarea la hotel Aurora.

sigla-logo-aurora

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.

*sursă foto: hotelaurora.ro

Anunțuri

Un gând despre “Prioritatea mea sunt eu

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 8. Rețeta Aurora pentru distracție estivală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s