Meciul, creditul și cerceii roz

1 aprilie 2016. Când se sfârșește săptămâna pentru unii… pentru mine abia începe. După câteva zile superbe petrecute la munte, mă întorc la serviciu. Nu că nu aș mai fi avut zile de concediu, dar în week-end-ul ăsta a avut colega mea o mică urgență și nu avea cine să rămână „la post”. Așa că mi-am scurtat un pic concediul, urmând să mă bucur în viitorul apropiat de partea a doua.

E cald, e foarte cald pentru luna aprilie. Târăsc picior după picior pe asfaltul deja încins și visez la zilele trecute, la răcoarea muntelui și la terasa mea preferata din centrul stațiunii.

Ajung la muncă și mă ocup de treburile uzuale. Șterg vitrine, așez marfa, mă ocup de clientele care își fac provizii cosmetice pentru Paște. O vopsea de păr, un fond de ten mai luminos, ori un parfum mai fresh. Am un moment liber și ies afară să beau un cappuccino. Visând. Azi e zi de visare, clar. Ar trebui decretată ziua internațională a visării. Telefonul mă trezește din reverie. „I’ll be there for youuu, when the rain starts…”

Răspund. E Raluca. O ascult. Mă schimb la față. Devin albă, albastră apoi roșie dintr-o dată.

Se făcea că a făcut cumva rost de niște bilete ieftine la meci încă de acum o lună. Dar s-a întâmplat să își schimbe jobul între timp și… în fine. Detalii, nu vă plictisesc cu asta. Ideea e că nu poate ajunge la meci și mă întreabă dacă vreau eu biletele. Gratis. Știe cât îmi doresc să ajung acolo.

Am spus „se făcea”? Am spus. Pentru că încă nu realizez dacă-i vis sau realitate. Și încă nu e tot. Îmi oferă și două nopți de cazare. Singurul lucru pe care trebuie să îl plătesc eu biletul de avion. Și, desigur, cheltuielile personale din cele două zile.

Încă nu îmi vine să cred. Mai sunt câteva zile în care trebuie să fac rost de vreo 100 de euro să cumpăr biletul. Cheltuielile le acopăr cumva, nu m-a băgat chiar în faliment concediul. De unde să fac rost de 460 de lei?

Prima idee a fost să apelez la părinții mei. Am sunat-o pe mama și vocea ei s-a auzit printre sunetele de bormașină și un soi de ciocan. Renovau. Aveam nevoie de un împrumut urgent, dar era clar că ei, fiind în toiul operațiunilor din gospodărie, n-ar prea avea de unde să-mi dea.

Să apelez la o prietenă poate… hm! Raluca e singura mea prietenă și fix cea care îmi oferă biletele la meci. „Bună, Raluca, poți să îmi oferi și banii cu care să plătesc biletul de avion pentru călătoria pe care mi-ai oferit-o?” Mnu. Nu merge.

Să îl rog pe prietenul meu să plătească și biletul meu de avion? Nici așa nu merge, după ce că aproape îl oblig să meargă cu mine la un meci al unei echipe de care nu e deloc interesat… să îmi dea și bani de bilet? În niciun caz!

Tot gândindu-mă și întorcând problema pe toate părțile, am auzit din nou telefonul. Era mama. De data asta doar mama, fără bormașină și ciocan. Grație intuiției deosebite pe care o au toate mamele când e vorba de pruncul din dotare, m-a descusut încă de la „Alo!”. I-am povestit ce „bubă” am și, ca de obicei, a venit și cu soluția. Mi-a amintit de problema de anul trecut cu televizorul din bucătărie și cum au rezolvat-o rapid cu ajutorul unui credit online.

Mi-a recomandat un site și mi-a zis că trebuie să-mi fac un cont acolo. Asta în primă fază. După ce creez contul, selectez meniul de aplicare pentru credit nou și de acolo îmi ia cam 5 minute pentru a completa datele cerute. După asta, trebuie să primesc o confirmare pe mail cum că cererea a fost înregistrată și trebuie să trimit câteva documente, cum ar fi copia de pe buletin, un extras de cont pentru ultima lună (slavă Cerului că există internet banking) și un document de venit aferent anului anterior. Parcă țin minte că mi-a dat șeful acum vreo 2 săptămâni o fișă fiscală pe anul trecut. Merge și aia, cică. Ce bine că nu trebuie să umblu lelea prin oraș după documente! Bun! Acum aștept să fiu sunată!

Dar ce e mai important abia acum vine: banii îmi sunt virați în cont în doar câteva ore! Și știm cu toții cât de frecvent se schimbă prețurile pentru biletele de avion! Așa reușesc să prind reducerea aia. Se pare că destinul îmi zâmbește cu toată gura azi! Ce să zic, lucky me!

Photo-6

I-am mulțumit mamei, mi-am pus un reminder în gând să îi iau o ciocolată bună data viitoare când trec pe acasă și am intrat în pâine, vorba aia. Am intrat pe site, am făcut un scurt research și am fost încântată să aflu că e vorba de un credit cu dobândă 0 pentru primul împrumut. Oricum, imediat cum mă întorc din scurta călătorie ar trebui să primesc bonusul lunar de la serviciu și pot astfel să plătesc o parte din datorie, urmând ca restul să fie plătit la salariu. Nu aștept eu data scadentă pentru a-mi plăti datoriile!

Câteva ore mai târziu, cu banii la purtător, am sunat-o pe Raluca să-i povestesc că am rezolvat problema banilor și confirm plecarea. M-a întâmpinat râzând în hohote.

„Fetiță, e 1 Aprilie, ce-ai, te-ai bolunzit?”

Say what? Uau, cum am mușcat-o! Am lăsat-o râzând și am închis telefonul. Dezamăgirea-i cruntă, ce-i drept, dar măcar am învățat câte ceva despre credite. Și am și câteva sute de lei în plus, cred că merg să-mi iau niște cercei. Văzusem unii frumoși cu pietricele roz. Hm! Dacă știam cât de simplu e să obții un credit până la salariu, câte pofte îmi făceam până acum…

Bine măcar că nu am apucat să cumpăr biletul de avion!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.

 

Anunțuri

Un gând despre “Meciul, creditul și cerceii roz

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 12. Care este plasa ta (de siguranță) financiară?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s