Vacanțe-n felul nostru

Ploua când am coborât în gara din Sinaia. Stropii mari care cădeau grăbiți făceau aerul și mai răcoros, pomii și mai verzi și aroma de tei abia inflorit se simțea pretutindeni. În Sinaia înfloresc teii abia la sfârșitul lui iulie, astfel că anul ăsta am prins două rânduri de flori. Unul acasă, unul în vacanță.

Obișnuim să mergem pe jos de la gară spre vila unde suntem cazați. Urcăm o mulțime de trepte, ce-i drept, dar peisajul e frumos și timpul trece repede când te bucuri de locurile dragi. Am urcat pe potecă până în bulevardul Carol, fix lângă hotelul Caraiman. De acolo am mai mers câteva minute până am ajuns la vilă. Ploaia s-a oprit între timp, făcând loc unui soare vesel. Așa-i la munte, acum plouă, acum e soare. Ne-am obișnuit deja. Venim de 3 ani în același loc și zău că nu am schimba nimic. Suntem genul de turiști statornici, căutăm în primul rând relaxarea, în detrimentul aventurii.

Prietenii au încercat să ne convingă să îi insoţim prin circuite turistice, dar momentan preferăm să stăm într-o singură stațiune, să scăpăm de stresul acumulat la serviciu. Dar nu-i nici-o problemă că nu preferăm vacanțele mai aventuroase, pentru că, de exemplu, CND Turism are oferte turistice pentru orice gusturi. Și dacă dorințele noastre nu se regăsesc printre ofertele lor, putem beneficia de o vacanță personalizată.

De obicei, căutăm un locșor simplu și curat pentru cazare, apoi iubim să ne plimbăm prin împrejurimi. Nu suntem genul de oameni care fac la pas trasee montane, ci preferăm telecabina sau telegondola.

De obicei, aleg o cameră cu balcon, acolo vine inspirația pentru noi articole. Aerul de munte și peisajul sunt adevărate muze.

Zilele trec lin si frumos. Dimineața luăm micul dejun la una din terasele din centru, apoi ne plimbăm prin magazine. Sau, pentru că noi suntem mai pe dos față de alți oameni și începem concediile în week-end, ne place să mergem agale pe aleea care urcă spre castelul Peleș. La sfârșit de săptămână sunt o mulțime de tarabe deschise în zona respectivă și găsim acolo de toate, de la brânzeturi la gemuri sau haine. De fiecare dată cumpăr papuci de casă blănoși. Sunt lucrați foarte bine și rezistă mai bine ca orice alți papucei. Practic, profit de concediu pentru a exploata latura mea de shopping-addicted. Castelul e la fel de impresionant de fiecare dată, ne plimbăm puțin pe lângă el și apoi ne retragem la terasa din apropiere pentru a savura ceva bun.

Și dacă tot am pomenit de mâncare, în Sinaia se mănâncă excelent, fără să dăm faliment. Sângele românesc își spune cuvântul și sunt mereu atrasă de restaurantul La Cerdac, un restaurant din centrul stațiunii, unde găsim bucate delicioase cu specific românesc. Chiar și interiorul e decorat în stil tradițional românesc. Dar dacă ne încearcă pofta de ceva mai exotic, nu vom rămâne nemâncați, clar. Sunt și restaurante care au în meniu fructe de mare și alte bunătăți. Turistul mâncăcios din mine e satisfăcut din acest punct de vedere.

Și după o masă bună, ce merge mai bine? Un pahar cu vin. Și după paharul cu vin? Hm. O plimbare prin parc! Sinaia are un parc superb, Dimitrie Ghica. O fântână arteziană în centru, bănci multe, la adăpostul copacilor, locul perfect pentru relaxare. Nu știu voi cum sunteți, dar eu ador să-mi rezerv o oră de liniște, în care pur și simplu să nu fac nimic. Să stau pe o bancă și să inspir aerul curat. Să discut mărunțișuri.

Ei, acum nu vă imaginați că tot ce fac e să stau de pomană, căscând gura la pomi. De exemplu, îmi place să urc la Cota 2000 cu telecabina și acolo să explorez puțin zona. Nu prea departe, doar cât să ne îndepărtăm puțin de grupurile gălăgioase din jurul Ceaunului Crăpat, restaurantul de-acolo.

DSCN7668

Coborâm o pantă, ne așezăm pe iarbă și sporovăim. Peisajul pare că se schimbă în funcție de jocul norilor pe cer. Totul e pace, totul e liniște. Să merg un kilometru mai departe de turiștii gălăgioși e cea mai mare aventură pentru mine, sorry, sunt turistul liniștit.

DSCN7681

Uneori, când mă simt inspirată, fac fotografii. Nu doar fotografii pentru mine, ci și fotografii pentru blog. Sunt postări pe care le gândesc și cu o lună înainte de concediu și abia aștept să ajung să pozez una-alta. O manichiură arată mai bine într-un cadru deosebit, nu? Așa îmbin tema blogului cu micile și plăcutele mele vacanțe. Boemul cu frivolul. Femeia sensibilă și visătoare și femeia iubitoare de mici bunătăți cosmetice.

Plimbările pe străduțele în pantă, cinele romantice la vreo terasă din centru, calmul pe care mi-l inspiră minunata mea Sinaia de fiecare dată, toate astea îmi fac sufletul să se strângă cu fiecare pas pe care îl fac spre tren, în ultima zi a concediului. E o senzație total diferită față de prima zi. Atunci jubilez când văd primul munte în zare. Cu cât mă apropii, cu atât sunt mai fericită și mai nerăbdătoare. Când pun piciorul pe peron în prima zi… e fericire absolută. Când îl pun înainte de plecare… simt cumva o deznădejde că totul s-a sfârșit. Dar un asemenea sfârșit e mereu urmat de un alt început, în curând. Așa că tot ce pot să fac e să mă bucur de călătoria cu trenul, de peisajele încă frumoase, până la curba aia unde dispare orice urmă de munte. Între timp, facem planuri pentru alte și alte vacanțe speciale.

Poate, cine știe, următoarea aventură va fi un city break și așa îmi înfrâng teama de avion. Dar rămâne să discutăm asta în tren.

VacanteSpeciale.ro-Superblog-Primavara2017_300-768x543

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Sursă foto: arhivă personală, vacantespeciale.ro

Anunțuri