Agentul 00H(ater)

Într-o zi, mai… pe subseară, mergeam în ritm alert, cu gândul la ce-o să găsesc la eveniment. Un colț de eșarfă îmi ieșea din geacă, dar n-aveam timp de el. Am ajuns ciufulită și transpirată, dar mi-am făcut intrarea cu grație. În sală, semiîntuneric. M-am așzat la o masă din fundul încăperii, când m-am pomenit cu un munte de om lângă mine.

„Nu vrei pască?”

„Cin’ să pască?”

M-am uitat chiorâș. L-am cunoscut după voce, după port… m-am dezmeticit și am zărit pe masă o farfurie plină.

„Ouă roșii n-au? Mănânc pasca goală?”

„Tu ai impresia că-i curs de încondeiere aici? Au pişcoturi. Ultima ofertă.”

Am început să râd. Era Emil, blogger partener SuperBlog. Când mă fac mare, vreau să fiu ca el. Mai ușor ți se deschid ușile când ești sigur pe tine, nițel narcisist și hater. Dar na, sunt și eu novice. Învăț de la el. De-asta am și dat curs invitației sale la eveniment. Să ies din renumita zonă de confort. Nu-ți poți etala ce ai mai bun dacă stai numai în umbră.

N-am apucat să mă bucur de pască. M-am pomenit trasă de o aripă printre mese. Am lăsat felia mușcată în farfurie și am mers după el, molfăind un dumicat. Și iată-ne pe amândoi, ca doi clovni în mulțime, mergând din masă în masă.

„Asta mică e urmașa mea.”, le zicea tuturor.

Am pufnit. Mai târziu l-am întrebat la ce se referă și am mai pufnit o dată când mi-a răspuns că îi place stilul meu de heităreală, dar mai am multă pască de mâncat până să-l ajung, așa că trebuie să ia atitudine, să nu apuc pe căi greșite. Cică m-a văzut că-s cam blândă-n viața de zi cu zi și parcă nu-i bine. Trebuie să ies din cochilie și să-mi exercit heităreala și live, nu doar în împărăția bloggingului. Pasul unu, atitudinea.

M-a târât pe la mesele bloggerilor mari și chiar pe la mesele vedetelor făcând tot felul de glume și recomandându-mă drept „mini me(nunata)” sau ceva de genul ăsta. I-a făcut pe toți din trei vorbe să intre pe blogul meu și să-mi citească dudele. La început m-am simțit aiurea, recunosc, dar la urma urmei, când ți se dă o șansă, te ții strâns de ea. M-am relaxat și am profitat de ocazie. Și de drob. M-am întors la masă și am găsit și drob. Să fii așa spiritual te epuizează până la urmă, deci trebuie ceva carburant serios. Am luat un pahar cu vin și mi-am umezit un strop buzele. Nu voiam să beau mai mult, că după două pahare mi se închid ochii de parcă aș auzi un cântec de leagăn, șoptit cu glas duios în urechea stângă.

Când credeam că am scăpat, m-am trezit cu o hârtie în față.

„Poftim”, mi-a zis. „Scrie-ți aici în chenar datele, numele, blogul, câtă pască ai mâncat, astea.”

M-am conformat.

„Felicitări, asta-i prima ta carte de vizită. Pasul 2: fă-te cunoscută.”

Eram epuizată. Trecuseră trei ore și simțeam nevoia să dorm. Nu-s obișnuită cu evenimentele și mă simțeam copleșită. Dar Emil are prostul obicei de a etira orice moment şi tot nu am scăpat de prezentări, glume, ironii și alte alea, așa că seara s-a prelungit.

Când am dat în sfârșit semnalul de plecare, mi-a făcut un semn cu cotul.

„Fii atentă. Ţi-am făcut vânt în lume. Aștept răsplata. O cămașă înflorată de la frații indieni, zece mici și un metru de bere.”

„Să nu uiți să o porți descheiată la ultimul nasture. Auzi, da’ pişoturi… nu vrei și pişcoturi?”

„Fără pişcoturi. Din alea îmi aduci cand te faci mare și înveți să pişcotăreşti calumea.”

„Am înțeles. Maestre.”

Am plecat. Oare ce și-o fi pus în gând? Să mă transforme în Agentul 00H(ater)? Te pomenești că ăsta-i pasul 3.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Anunțuri

14 gânduri despre “Agentul 00H(ater)

  1. Cand citesc astfel de articol ma oftic maxim: de ce nu pot fi si blogger partener si blogger participant? As fi scris un articol mirific DESPRE MINE! Un pic mai bun decat acest articol. Doar un pic, dar mai bun :))

      • N-a putut nici la mici şi nici la pişcoţi. Hatereala cu zerozero e bună, da’ nu atât de nebună pe cât mi-aş fi închipuit eu că e, de fapt!
        Pune mâna(sau ce mai ai!) şi adu-ţi-o (şi mâna!) în texte şi mai nebune de-atât! Articolul tău a fost cu mult mai cuminte decât aşteptările. Mele!

        Data viitoare fii bolândă! Cum eşti! 96 de paşi! Adică, mă car!

  2. Pingback: SuperBlog | Proba 18. Ce-ai fi, dacă ai fi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s