Întâlnire cu Toamna

Te-am văzut, duduie dragă, treceai nepăsătoare,

Aveai în păr raze de aur și lumea la picioare.

Aveai în zâmbet o comoară și în priviri scântei,

Cu ce-am greșit eu, domnișoară, inima să mi-o iei?

Te-am urmărit doar cu privirea, mai mult nu îmi permit,

Oare să am măcar speranța de a-ţi fi, cândva, iubit?

Cum treci, îngândurată, pe umeri cu un șal cam mic,

Ce să fac eu, fată dragă, să mă vezi? Măcar un pic.

Ți-aș coborî în cale luna și cerul nopții lângă ea,

Ți-aș face un palton din stele, doar ca să te pot vedea.

Am merge ghete lângă ghete, pe cărările cu soare,

Pe cărările cu ploaie, că așa-i Toamna: schimbătoare.

Am bate pas cu pas orașul, fie vremea cum vrea ea,

Rochia stacojie, groasă, trupul ți l-ar mângâia.

Ai tremura un pic și totuși, cu blândețe te-aș certa,

„Cum de n-ai vrut tu, mă, rebelo, să iei o haină peste ea?”

Năsucul fin tu l-ai ascunde în șalul multicolor,

Ghetele negre-ar rascoli frunzișul foșnitor.

M-ai întreba într-o doară, la tine ce aș schimba,

Ți-aș răspunde „Mă, zeițo! Ești mai mult ca perfectă-așa!”

Iar de ar fi să-ți dau vreun sfat, vreodată, să îți fiu stilist,

Ți-aș spune să nu te schimbi, tu, al culorilor micuț artist!

Cum știi tu, prin melanjul de nuanțe ruginii și verzi

Să înveselești o lume, un paradis să creezi?

Cum știi tu, frumoasă dragă, să te remarci printre ele,

Tu ești TU, nepământeanco, zeița mea-n ghete de piele!

Unii îmi spun că ești rece, că ești gri și cam ciudată,

Însă, în ochii celui ce iubește stă frumusețea toată!

…

Te-am revăzut, duduie dragă, în haina ta scurtă de iarnă,

Și-am observat, dintr-o privire, c-ai devenit o doamnă.

Aș vrea să fiu palton de damă, să te pot îmbrăca,

Ești doamna altcuiva, acum, dar rămâi veșnic Toamna mea.

 

Iar pentru cei mai cârcotași, vreau să țineți minte vorba,

Toamna, nu moare natura: își schimbă garderoba.

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Sursă foto: answear.ro