Nuntă mare, copil mic

dsc_1095.JPG.1024x0S-a întâmplat imposibilul. S-a măritat Mona. Colega mea de bancă din generală ar fi fost în stare să jure pe roșu si pe degețel că nu se va mărita niciodată și totuși iată-mă, cu rochia găurită de tocul pantofului și cu pantofii buclucași în mână, mergând pe holurile hotelului către cameră, discutând aprins evenimentul.

S-a măritat Mona și a făcut-o ca la carte, nu așa, cu mici, friptură și bere, cum o să mă mărit eu. A fost cu petrecere la un hotel în Poiana Brașov, cu domnișoare de onoare și alte de-astea. Și cu un mire boboc, dacă-mi permiteți. Pătrățele, farmec, carieră. Toate cele.

 

Trecând pe coridor, dau nas în nas cu o mămică semi-epuizată, cu un prunc de vreo doi anișori scâncindu-i în brațe. Se uită la mine cu o privire încercănată și îmi șopteste: „N-are somn, ne-a zăpăcit. Am fost pe-afară, s-o mai potoli.”

Te cred, soro, te cred. De-aia n-am eu copii.

Ceasul arăta ora 7 fără câteva minute. Așa nuntă?? Trece timpul când te distrezi. M-am răzgândit și nu am mai mers în cameră, ci pe terasă. Abia doarme si al meu liniștit. Adia ușor vântul și am început să regret că n-am luat șalul cu mine. Oare s-a potolit copilul? Dar ce-mi păsa mie?

Aerul rece de munte îmi făcea bine, ca întotdeauna. În zare, giganții împăduriți începeau să prindă culoare. Începea o nouă zi. Când am făcut rezervare pentru nuntă, am ales să rămânem încă două zile, că un drum până la munte nu ne e chiar la îndemână. Așa că profităm de ocazie când putem. De-asta îmi place acolo, că pot să lenevesc cu privirea pierdută-n peisaj. Liniștea din mijlocul naturii mă umple de energie pozitivă. Nu îmi doresc decât să o lălăi pe lângă hotel sau să mă distrez înăuntru bătându-l măr pe soţ la un fotbal de masă.

dsc_0191.JPG.1024x0Bun, deci ce era de făcut? Plănuiam să merg la saună mai târziu. În primul rând, totuşi, o baie și câteva ore de somn. Dar cum să dorm cu peisajul ăsta? Cum să dorm când e atât de mult aer curat de respirat? M-am întins în hamac, cu gândul să mă mai bucur câteva minute de priveliște. Cum să dorm când soarele răsa… a… a.. uaaaaah!

M-am trezit, simțind ceva la degete. Mâna stângă îmi atârna în afara hamacului și ceva mic și catifelat mă trăgea de câte-un deget.

„U… do… tei…” – haaa?

M-am ridicat în capul oaselor și am văzut făptura care se juca liniștită cu degetele mele. Piciul de mai devreme stătea turcește lângă hamac și mă privea cu două „felinare” limpezi ca cerul de deasupra noastră. Am sărit ca arsă din hamac. Undeva în spate, „domnul meu” râdea pe înfundate în timp ce mama copilului citea o revistă. Bun, o domnișoară de onoare adormită în hamac a făcut deliciul privitorilor. Sper că măcar nu am sforăit. Ce te uiți, copile, așa? Mă sperii!

Probabil m-a înțeles pe dos, că una-două m-am trezit cu el înfășurat în jurul picioarelor. Ajutoooor, știam că-s urși la munte, dar de copii cum scap? Făptura micuță și bucălată mi-a zâmbit și a tăiat-o repede către locul de joacă.

Soarele era sus, ziua era senină și călduță, așa că am lasat sauna pe mai târziu și mi-am făcut de lucru pe terasă, cu o cafea extra-mare-extra-amara. Și cum stăteam eu așa, gândindu-mă la nemurirea sufletului, bucălatul îmi tot dădea târcoale.

„Uite, foaie!”, agitând bucuros o floricică albastră.

„Adă pup!”, ţuguind ştrengăreşte guriţa mică.

Se pare că piciul nostru a făcut o pasiune pentru mine. N-am mai rezistat. Când s-a înfășurat tot de picioarele mele a doua oară, l-am luat în brațe și m-am jucat cu el toată ziua. Maică-sa era fericită că avea un moment de liniște, al meu era fericit că a aflat că am și eu niscaiva inimă, numai eu eram nedumerită. Să mi se fi trezit instinctul matern? Mai târziu, privind gomboţul ăla de om dormind liniștit în brațele mele, am realizat că e un sentiment suprem. Nu semăna cu nimic altceva.

61955670.jpg.1024x0La urma urmei, din asta e făcută viața. Din sentimente și evenimente simple. Naturale. Un week-end la munte, un somn bun intr-o cameră frumoasă și curată, o mâncare bună și oameni dragi aproape.

N-o să știe Mona niciodată ce bine mi-a făcut când și-a planificat nunta la Hotel Royal Poiana Brașov. În inima mea, va rămâne veșnic locul unde mi-am dorit prima dată un suflețel al meu, cu doi ochi verzi și-o guriță mică, rozalie, care să-mi spună „mami”.

dsc_0183-1.JPG.1024x0

 

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Anunțuri

2 gânduri despre “Nuntă mare, copil mic

  1. Nunti si copii! What fluffy dreams are made of! :)) Vine timpul ala cand intrebarile cu „da cand de mariti? da cand faci copii?” incep sa te prinda din urma si parca nu mai pare asa nasol sa te gandesti la raspunsurile astea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s