Paris pentru un vis

Un singur vis

Știți cum e să ai un vis atât de mare încât nu poți dormi de focul lui? Să îți consume timp, nervi și energie, încercând să cauți o modalitate de a-l împlini?

Visul meu era să văd Barcelona. Ha ha, ați zice. Păi asta e floare la ureche, querida. Mhm. Permiteți-mi să vă contrazic. Când finanțe nu sunt, e cam palmier la ureche.

Totuși, uneori stelele și planetele se aliniază la fix și îmi pică din cer câte o uşiţă de scăpare. Profit, că alta nu mai pup. Aveam o prietenă care lucra la Paris de câțiva ani ca sous-chef într-un restaurant celebru, din cele despre care se fac emisiuni pe la teveu. Aveau un post vacant și s-a gândit la mine, pentru că era urgent și pentru că știa ca aș accepta.

Ce vedem la emisiunile culinare e abureală. Cum povestesc unii ca au ajuns chefi într-un resturant cu n stele Michelin în 3 luni… ehe! Am spălat tone de vase și am curățat camioane de cartofi până am avut șansa de a deveni bucătar și încă mai aveam multe de învățat. Bucătăria franțuzească încă era aproape o necunoscută. Am tăiat cepe de am plâns cât pentru zece vieți. Și nu m-am văitat.

logo-yoda_1504191001Îmi permiteam să merg la Barcelona, dar nu îmi mai permitea programul. Taie, toacă, poșează, asezonează! Îmi plăcea, nu zic nu, deși îmi mânca toată energia. Era un mediu plăcut, lucram cu aparate moderne, găteam gustos și cât se poate de sănătos. Foloseam cele mai sănătoase și proaspete ingrediente de la fermierii din împrejurimi și chiar făceam propriul ulei, pentru a nu folosi uleiul îmbuteliat, plin de conservanți și alte tâmpenii. Foloseam pentru asta cea mai eficientă presă de ulei la rece și zău că se simțea diferența. Așteptam doar ceva promoții la Yoda și urma să comand și pentru acasă la ai mei.

Factorul declanșator

Vineri pe la prânz. Se auzeau zgomote din restaurant, dar am continuat să îmi văd de treabă. Sunetele se amplificau, așa că am ridicat ochii din tigăi și am așteptat furtuna ce se apropia de ușă.

Odette a dat buzna pe ușă cu bereta aproape să-i cadă, cu bretonul ciufulit și obrajii îmbujorați.

„Aujourd’ui! Il vient! Mon Dieu!”

Mon Dieu, mon Dieu, ce-are femeia?

„Qui? Calme-toi!”

„Neymar.”

Beznă. El. Scopul și mijlocul visului meu venea la Paris. Ani la rând am visat cum mergeam să văd un meci și acum îmi pica în restaurant.

Mulți au râs de mine când mi-au aflat „pasiunea”. „Ce știi tu despre el, mă? Ce fotbal cunoști tu, mă?”

Da, mă. Nu e nevoie să cunosc prea mult fotbal pentru a mă simți motivată de un om. Să luăm exemplu relațiilor de cuplu. Sau de prietenie. Cunoaștem fiecare detaliu din viața acelor oameni care sunt lângă noi? Le suntem prieteni sau perechi pentru  că ne transmit o anumită stare. De siguranță, de putere, de optimism. Așa și eu. Datorită lui, eu am un vis – să văd Barcelona. Eu, cea pentru multă vreme fără de visuri.

Am încercat să mă adun și abia atunci am observat că degetele mi se albiseră tot strângând în mână sucitorul. Îmi tremurau mâinile, dar nu era timp. Trebuia să trecem la treabă.

Venea Neymar și venea pe cai mari, la o cină oficială, să-și negocieze transferul la PSG. Din partea mea putea să se mute și în China, că îmi plăcea de el și că îmi plăcea Barcelona nu se excludeau una pe cealaltă. Chef-ul din restaurant lipsea fix atunci și cina cădea în sarcina noastră, a mea și a lui Odette. Ceremonioasă și puțin snoabă din fire, s-a gândit la preparate luxoase, foie gras, scoici în sos de cidru, costițe de miel sau nu știu ce alte bunătăți mai enumera ea. Să fie de toate. Ok-ok, dar eu nu învățasem atât de bine preparatele franțuzești încât să gătesc cap-coadă, de una singură, vreunul dintre preparate.

Evident, am îmbulinat-o. Prea multă sare în bouillabaisse, prea puțin timp costițele la cuptor, iar tarta flambată i-a flambat nițeluș și bretonul lui Odette. Ea era furioasă, eu eram rușinată, Neymar era la ușă. Ce era de făcut? Riscam și riscam enorm. Îmi riscam locul de muncă.

Cum era să-l las fără transfer

Ospătarul a spus că au plimbat oamenii tacâmurile prin aperitive o vreme. Păreau nemulțumiți, pe picior de plecare. Ce mă fac?

Am dat tunica de bucătar jos și am ieșit în restaurant. Vedeam în ceață de emoție. Când am dat cu privirea de ochii ăia verzi de chinezoi, am fost gata să leșin. Mi-am cerut scuze ba în engleză, ba în spaniolă, că să vedeți, că am avut probleme la bucătărie (cum era să le spun că mi s-au înmuiat gladiolele și am sfeclit-o?) și că cina va sosi în cel mai scurt timp.

Am mințit cu nerușinare, nu aveam nicio idee de ce aș putea găti atât de repede cât să nu îi fac să plece.

Dar cum în situațiile de criză se întâmplă să îți vină cele mai bune idei, mi-am amintit rețeta cu care nu am dat greș niciodată, ceva atât de simplu și gustos încât nu ar strâmba nimeni din nas.

yoda-4

Am azvârlit vreo sută de grame se semințe de floarea soarelui în presa de ulei, iar între timp am tăiat niște ceapă și câtiva căței de usturoi. În câteva minute, uleiul era gata de folosit, proaspăt și pur, fără aditivi și conservanți. Am călit ceapa, am pus usturoiul, am adăugat roșii tocate mărunt, am condimentat decent cu sare, piper și ceva ardei iute, am răsturnat pastele care se fierseseră între timp și am azvârlit și niște busuioc, pentru aromă. Cina era gata!

Pe farfurii am mai adăugat câțiva stropi de ulei, busuioc și puțin parmezan și aia era! Bon appétit!

Știți vorba aia, dacă nu curge, pică. Nu am impresionat oamenii cu preparatele franțuzești, dar le-am arătat că se poate face mult și cu doar câteva ingrediente naturale. Transferul s-a făcut, visul a rămas și m-am ales cu un zâmbet din partea idolului.

 

Acest articol este doar un exercițiu de imaginație, acțiunea este fictivă. Scris pentru SuperBlog 2017.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.